Interviurile de sărbători sînt, de obicei, pe acelaşi tipic: vedetele narează, apetisant şi high-life, cu cine le vor celebra, cu ce se vor îmbrăca şi cu ce delicii culinare se vor delecta. Teo, binecunoscuta realizatoare a emisiunii cu acelaşi nume, ne oferă, în TV Mania din ianuarie, o viziune exact opusă: "Anul acesta sărbătorile mi s-au părut deprimante. Gîndeşte-te cum e să le petreci cu brînză de vaci, caş şi şunculiţă degresată". Şi asta nu e decît partea mai facilă, aparentă a melancoliei sărbătoreşti; Teo are profunzimea de a merge cu judecăţile şi constatările mai departe: "Eu am fost deprimată de acest Crăciun, pentru că am constatat că lumea nu face altceva decît să mănînce. Am descoperit că acest popor, cînd se naşte Iiisus, taie porcul şi-l mănîncă, iar cînd este crucificat Iisus, taie mielul şi-l mănîncă. Ideea e că toată lumea se ghiftuieşte peste măsură şi apoi zace". Iată că aparent joviala Teo lansează o filozofie anti-hedonistă, în favoarea sacrificiilor propriului trup, privit, ca-n teoriile moderne anti-consumiste, ca sufocat de ofertele exagerate ale culturii populare. Tocmai Teo, a cărei poftă de viaţă din emisiuni părea legată şi de un soi de triumf al trupului ca aliat, benefic, al spiritului se dovedeşte, de sărbătoare, adepta acelor filozofii anorexice, care, parafarazîndu-l, de foarte departe, pe Baudrillard, coc moartea trupului, sau, măcar, sublimarea lui . Melancolia lui Teo

de cele mai vesele sărbători este dovada victoriei ideologiilor anti-trup, nu neapărat în favoarea spiritului, ci în favoarea formei trupului: estetice, dar fără fiorul ăla de bucurie tocmai din spiritul Crăciunului. Văzînd Crăciunul ca pe o ghiftuială urmată de zacerea post festin, întreaga viaţă îşi pierde chichiţa, "ceva"-ul ăla de fior, mister şi surpriză , care ne ţine pe picioare. Evident, lipsa de chef a lui Teo i se trage din regimurile de slăb