Mare sfînt Vasile acesta! Care alt sfînt mai e aşa omenos cu românu', purtîndu-l cu înţelegere de la sarmaua sleită a anului trecut spre ciorba de potroace aburindă a viitorului ce se zvoneşte în pragul Anului Nou? Tot aşa şi nea Vasile, gazda noastră din anul acesta. Mare om şi el! Cu el şi potroacele sale am intrat cu dreptul în 2003. Doar că nea Vasile avea şi o dilemă, una ce se cerea lămurită înainte de a face ochi Anul Nou: - Dom' profesor, am citit undeva că este posibil ca unele popoare să dispară. Aşa e? - Mde... - îmi dau eu, post-sarmalic, cu părerea. - Dacă vă zic! Un colectiv de cercetători (americani, completez eu reflex în sinea mea) a ajuns la concluzia asta, nu mai ştiu unde am citit... - Păi? - sondez eu terenul cu ajutorul cuvîntului magic al gorjenilor. - Da' dumneata ce crezi, s-ar putea să dispărem? - Cine? - mă alertez eu brusc. - Noi, românii, să dispară poporul român. Na belea! Cum o să dispar taman acum cînd îmi e atît de bine? - îmi vine mie aşa, spontan, în timp ce

mai iau şi-o gură de bere. Dar n-apuc eu să-mi duc gîndul la capăt, că întreg poporul român într-un singur glas de sondaj de opinie îmi şi trimite confirmarea prin jurnalul de ştiri de la televizor. Cine credeţi că este cel mai (sau în orice caz unul dintre cele mai) optimist(e) popoare din Europa, mai încrezători în anul ce vine şi lucrurile bune pe care o să le aducă el? Ei bine, românii! Lumea se pregăteşte de războiul sfînt cu Satana şi odraslele sale ştiute şi neştiute, iar oamenii din mai toate popoarele văd cu îngrijorare nori negri de furtună adunîndu-se la orizont; pentru români însă cerul va rămîne în anul acesta mult mai senin (comparativ cel puţin) şi lipsit de "probleme internaţionale". S-ar zice că Anul Nou este pentru români un fel de Sfîntul Vasile, care ne iese totdeauna cu plin şi cu ciorbă de potroace. S-ar mai putea zice însă şi altele. Căci tot