La "Silva" (masa de la geam): "Uite la englezi, a fost ăsta, Henric al II-lea, şi a zis: bine, mă, de ce să dăm noi 10 la sută la Vatican, lu' Papa? Ia să facem noi religia noastră, anglicismul, şi să ne mai lase-n pace! Şi-aşa a făcut! Aşa şi cu ortodocşii de la noi, de ce să dăm bani la Moscova? Dup-aia s-a însurat cu mai multe gagici şi le-a tăiat capul". De uşa acestui magazin (închis de sărbători), cineva a legat de dimineaţă un căţel. După care a dispărut. Căţelul este un cocker spaniel, curat şi cuminte. Nu se zbate, nu latră, nu scheaună. Nici măcar cînd diverşi alţi dulăi, de alte rase, trec pe lîngă el, în alte lese, mîrîind ameninţători sau jucăuşi. Cockerul stă şi aşteaptă. A fost educat bine. A fost educat să aştepte, e convins că stăpînul va veni să-l ia, deşi acum e deja noapte, tîrziu. Peste cîteva ore va fi Anul Nou. Şi-l va petrece legat. Apoi va începe viscolul. Singurul moment solemn al Revelionului a devenit o competiţie cu subtext. Ce era rău în a difuza mesajul şefului statului în direct? Sau înregistrat, dar simultan, pe toate posturile? Nu ştiu, mai ales că nu te obligă nimeni să-l urmăreşti. Aşa, fiecare televiziune l-a transmis cînd a vrut, în plus premierul a avut şi el de zis cîteva cuvinte memorabile, ba înainte, ba după preşedinte. În funcţie de palatul în care îşi bea cafeaua fiecare patron de presă. Primesc o tonă de felicitări sezoniere pe e-mail. Din motive doar de el ştiute, calculatorul meu refuză să trimită răspunsurile pe care le-am ticluit. Colac peste pupăză (care-o fi originea acestei vorbe?), nu pot să trimit nici SMS-uri, deşi primesc destule. Le parcurg cu precauţie, poate că unul va conţine şi vreo mustrare, vreun semn obscen, ceva care să-mi compenseze sentimentul de vinovăţie. Dar totul decurge conform cutumei festive. În schimb, am primit o singură felicitare convenţională. Carton lucios, figurine colorate, plus