Proiectul noului Cod Penal conţine, la art. 270, două alineate care merită reproduse în toată splendoarea aberaţiei lor. Iată-le: "(1) Fapta de a aduce în public, prin cuvinte, scrieri, gesturi sau alte manifestări, ofense aduse naţiunii ori statului român sau de a defăima ţara sau naţiunea română, ori de a jigni sentimentul naţional sau de a aduce injurii eroilor consacraţi ai neamului, se pedepseşte cu închisoare severă de la 2 la 5 ani. (2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi pentru fapta de a răspîndi în străinătate ştiri neadevărate sau tendenţioase care ating onoarea, interesele naţiunii sau ale statului român." Un cunoscut jurist observa că prevederi asemănătoare se găseau în legislaţia din vremea lui Mussolini. Chiar şi fără să fii jurist, observi asemănarea izbitoare cu "propaganda ostilă la adresa orînduirii socialiste" din legislaţia comunistă. În spatele unor astfel de puseuri legislative ale unei majorităţi care se declară de centru-stînga se află, aşadar, o cultură şi o mentalitate totalitare, dublate de naţionalism primitiv şi furibund, care se simte "agresat" de tot ceea ce înseamnă diversitate, alternativă, gîndire independentă. Să observăm că acest articol 270 vrea să pedepsească (cu "închisoare severă"!!!) nişte opinii: bune sau rele, justificate sau nu, rostite cumpătat sau vărsate cu năduf, nişte "cuvinte, scrieri, gesturi sau alte manifestări" despre ţara şi naţiunea în care Providenţa a vrut să te naşti nu reprezintă nimic altceva decît opinii. Or, a pedepsi oamenii pentru opiniile lor ţine de reflexele unui Big Brother care vrea să controleze totul, inclusiv - şi mai ales - gîndirea. Să mai observăm că cele două alineate se întemeiază pe termeni interpretabili, imposibil de aplicat dacă judecătorii nu sînt şi nişte rafinaţi hermeneuţi: cît de precisă şi de relevantă din punct de vedere juridic poate fi o noţiune complicată, cu un ce metafizic