In cele ce urmeaza, transcriu note la sfirsit si la inceput de an: reflectii, reactii, insemnari despre carti care s-au adunat in ultima vreme si „se cer“ comentate…
Secolul XXI la pas
O impresie, mai intii, nedemonstrabila: aceea ca, spre deosebire de atmosfera din anii trecuti, sfirsitul lui 2002 si inceputul lui 2003 mi-au dat senzatia normalitatii relaxate, dupa teribilele euforii recente.
Acum trei ani se rotunjise marea cifra bimilenara, 2000, fosta proiectie parca-intangibila a literaturii „de anticipatie“. Culmea, si in deceniile trecute o percepeam ca pe o data inca foarte indepartata, care… nu va veni niciodata! A venit, totusi, incredibil dar adevarat (!), cu simbolisticile ei atit de bogate si cu nemaipomenitele ei emotii. Cu doi ani in urma a fost iarasi un moment extraordinar: debutul lui 2001 marca intrarea efectiva in secolul XXI si in mileniul III, prilej de reluare a sarbatorii de Anul Nou 2000, cu – de asta data – deplasarea de la semnificatiile culturale, religioase ori pur si simplu psihologice ale cifrei rotunde catre intelegerea ca abia acum, pe 1 ianuarie 2001, paseam peste adevaratul prag. Apoi, Anul Nou 2002 a prelungit atmosfera „inaugurala“ a noului mileniu, pentru ca Revelionul 2003 sa revina la normalitate: „marea trecere“ s-a produs, Apocalipsa n-a mai venit, viata merge inainte, Sarbatorile isi vad de veselia si de fastul lor, anii se insira unul dupa altul, 2002 dupa 2001, 2003 dupa 2002! La multi ani!
[Imi amintesc foarte bine atmosfera de la sfirsitul lui 2000: se tot anunta „Revelionul Mileniului“ (cum avea sa fie numit si urmatorul!), insa mai mult ca un „val“ de euforie venit dinspre alte meridiane, unde se pregateau mari montari de sunet si lumina. La noi avusesera loc, cu putin timp in urma, alegeri generale, iar rezultatele erau nelinistitoare. Atmosfera era cumva confuza, se