Turismul, aşa cum se petrece el astăzi, este o invenţie a epocii romantice. Goethe trece Alpii şi se lasă cuprins de plăceri turistice prin Italia, alţii asemenea lui scriu despre lumile cele îndepărtate. În vremurile paşoptiste autohtone, exotismul explorat de ai noştri conaţionali era acela al lumii occidentale cu staţiunile ei turistice renumite, cum ar fi Ems, care este "un soi de sat nemţesc alcătuit de vro şaptezeci de oteluri frumoase". (Negruzzi, 1, 1974, p. 308). La Ems, turismul impune vizitatorului realităţi diferite: casele sînt făcute "nu pentru proprietarii lor, ci pentru străinii ce vin." Viaţa localităţii acesteia este ritmată estival: "de la octomvrie şi pănă la mai, Emsul este pustiu, însă cum se arată primăvara, el începe a se găti ca să priimească mulţimea călătorilor, pre care îi aduc la izvorul tămăduirei, din tuspatru punturile cardinale, regulat de două ori pe zi, trăsurile de la Coblenţ." Priveliştile sînt romantice, serviciile ireproşabile şi preţurile pe măsură. Negruzzi, căci el este turistul poposit în paradisul acesta încîntător, trage, conform recomandaţiei, la "otelul des Quatre Saisons" şi, asemenea cutărui turist de oriunde, după ce isprăveşte cu problemele cazării, degrabă merge să viziteze "neguţitorii care vînd feluri de scumpe nimicuri". Mai apoi se primblă aga Costache "prin grădina şi frumoasa alee ce se întinde de la izvor pănă la casa cu patru turnuri". După ce isprăveşte cu preumblarea pe frumoasa alee "intră în salonul de conversaţie". Aici i se arată un fel de Las Vegas arhetipal, adică "o masă lungă îmbrăcată cu postav verde, în mijlocul căriia sta o ruletă care scurge pungile străinilor". Surpriza cea mare se iveşte de unde nu te aştepţi, turistul nostru găseşte acolo, în jurul mesei îmbrăcată cu postav verde, mai mulţi moldoveni cunoscuţi. Concluzia nu se lasă aşteptată: "Moldovenii au ajuns acum, de unde nu-i sa