interviu cu acad. Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI A fost crescut în alte vremuri. Cu bărbaţi care îşi spălau onoarea cu spada, cu saloane care închideau muzici şi o nobilime care ridica la rang înalt valorile morale. Aristocrat, om de cultură, medic, om politic, bun creştin şi rafinat monden, Constantin Bălăceanu Stolnici ne vorbeşte despre relevanţele şi irelevanţele cuvîntului de onoare în lumile prin care a trecut.

Presa vă iubeşte. Efectiv presa ţine la mine şi fac şi eu într-un fel parte din presă, fiindcă am în fiecare zi un editorial. Probabil pentru că eu am respectat întotdeauna presa, am luptat pentru libertatea presei şi pentru că am recunoscut întotdeauna că reprezintă cea mai puternică opoziţie care echilibrează sistemul politic de la noi. Eu nu sînt un om agresiv, violent şi încă ceva. Nu am cerut nimic, eu nu am nici un post de conducere, în partid am postul de preşedinte al Senatului, care este un post onorific, dar nu am cerut nici o funcţie. Nici de ministru, nici de senator, nici de deputat şi să nu credeţi că nu mi s-a oferit. Nu m-am băgat în afaceri pentru că nu mă pricep, nu mi-a plăcut să intru în competiţia asta financiară, deşi am foarte mult respect pentru ea şi subliniez că o societate modernă liberală trebuie să se bazeze pe activităţile acestea economice financiare. De ce aţi refuzat funcţiile politice? Întîi pentru că eu cred că ocupaţia mea de profesor, de medic şi de om de cultură care popularizează cultura, de om care scrie cărţi de ştiinţă şi de cultură este mai importantă. Nu puteam să fac şi una şi cealaltă. Al doilea lucru: nu sînt un om cu o educaţie juridică profundă. Deci în a face legi fără să fii un legiuitor în adevăratul sens al cuvîntului este puţin amatorism. Şi n-aş fi avut răbdarea să stau la toate şedinţele alea de dimineaţa pînă seara, la Parlament, iar eu dacă mă duceam acolo îmi făceam programul aşa cum