Varşovia by night Aterizăm la Varşovia pe un frig siberian. Ne regrupăm în jurul Anei, îngerul nostru păzitor, perfect bilingv, ne consultăm agendele şi pachetele de ţigări. Nu se mai fumează niciunde. Ultimele ţigări le fumaserăm la Otopeni, în barul Escale, cu Roland Chojnacki, directorul Institutului Polonez, care de doi ani încoace se tot lasă de fumat. Sîntem şapte cei care plecăm să ne "documentăm" în Polonia: Denisa Comănescu de la Editura Polirom, Diana Soare de la Observator cultural, Ana Maria Săndulescu de la Institutul Polonez, profesorul Ion Petrică, traducătorul lui Gombrowicz şi Bruno Schulz în româneşte, Cornel Ungureanu şi Marius Lazurca de la Fundaţia timişoreană A Treia Europă. Cum nu reuşiserăm pînă acum să ne întîlnim cu toţii, aflăm la Escale ultimele detalii ale programului şi, în treacăt, faptul că sîntem prima breşă est-europeană într-un program susţinut de Ministerul Culturii din Polonia şi Institutul Adam Mickiewicz pentru parteneri din Uniunea Europeană. Cum aşa? Urma să descoperim la faţa locului. Ne cazăm la hotelul Europejski, după un drum printr-o Varşovie întunecată, deşi nu e trecut de 4 după-amiaza. Profesorul Petrică ne duce în centrul "vechi", reconstituit după distrugerea Varşoviei. Îmi amintesc de un mozaicar din Toledo care refăcea o bordură cu o pensetă cît degetul lui mic. Varşovia mi se pare tristă, încăpăţînată şi trufaşă, îngheţată şi vag melancolică. Îmi amintesc că i-am promis fiică-mii că-i aduc din Polonia aripi de înger pentru costumul de serbare şi intru cu profesorul Petrică într-un magazin de jucării. N-au aripi, dar se fac uşor, zice proprietarul şi începe să ne explice cum. Dacă n-am pleca poimîine din Varşovia, ne-ar face el.

Decalogul literaturii polone actuale Europejski seamănă cu hotelurile noastre de tranziţie, păstrează un miros de "unitate hotelieră" placat pe interioare noi-nouţe, confort de