Termenul de idol se foloseşte azi tot mai puţin în sensul său propriu, original. Versiunea contemporană şi-a modificat radical semnificaţiile în comparaţie cu simbolurile idolilor ciopliţi în piatră de omul primitiv şi religios. Au dispărut şi idolii în carne şi oase. Îmi închipui că Che Guevara a fost un idol pentru ai lui. Ca şi Willam Wallace pentru putătorii de fuste ecosez. Ai lor erau gata să moară pentru ei, pentru cauza pe care aceştia o propovăduiau. Azi, nici măcar Billy Idol nu mai este un idol! Cred că, mai degrabă, putem vorbi, mai corect, de modele. Cît din Gică Hagi, de exemplu, mai este idol şi cît un model demn de urmat de către puştii care bat mingi de plastic pe maidane? Şi, mai ales, CE din ceea ce este cu adevărat Hagi devine model de urmat? Cred că dacă Hagi este un model pentru puştani, aceştia, mai degrabă, ar vrea să-l urmeze pentru a obţine milioanele de dolari şi nu o "statuie de aur". Cîţi spun "aş vrea să am talentul lui Hagi" şi nu "banii lui Hagi"? Cred că dacă IDOLII se venerau necondiţionat, azi modelele se urmează opţional, selectiv şi mecanic. Idolii aveau ceva magic, modelele sînt doar tipare pragmatice. Idolii protejau oamenii, modelele de azi sînt indiferente. Idolii erau investiţi cu suflet şi făceau legătura, pe verticală, cu divinul, simbolizîndu-l. Modelele de azi nu mai au anvergura ascensionalităţii spirituale, sînt doar imagini şi reţete fabricate, sînt soluţii din categoria "100 de paşi spre succes". Vremea idolilor a trecut. Trăim în epoca "modelelor de succes". Din ce este compus un model de succes? Bani, celebritate, bani, vilă, bani, maşină de lux, bani, afaceri proprii, bani. Deci, bani. Mulţi visează, în secret, la "un salariu pe viaţă", cîştigat din noroc pe la vreo promoţie. Alţii speră ca zîmbetul lor cuceritor, dicţia, maxima maleabilitate, relaţiile şi capacitatea de a se "descurca" să-i transforme,