S-au schimbat şi Lipscanii. Cauţi pitorescul cu orice preţ, cauţi vechiul, în forme poetic-nostalgice pe care ţi le imaginezi, dar, în realitate, lucrurile sînt mult mai obişnuite. Parfumul vetust din aşteptări e înlocuit cu comerţul ieftin, şi nu întotdeauna de bună calitate, din realitate: tarabe amorfe, fără specific, şi magazine cu iz gospodăresc, de amestecuri, se revarsă pretutindeni. Partea gospodărească nu-i neapărat de lepădat: poţi găsi acolo lucruri aparent minore, după care umbli disperat prin alte părţi mai simandicoase. De pildă, pe urma unor fermoare stricate, am ajuns în unitatea condusă de doamna Sanda Istrate: una dintre cele aparţinînd de Cooperaţia de stat. M-a atras vitrina, pe stil vechi: capoate de molton, gen spital, cum purtam cu toţi prin apartamente pe vremea friguroasă a odiosului; sutiene mari, chiar din bumbac; jupe şi furouri clasice, de toate dimensiunile; pijamale în dungi, cum rar mai găseşti (petele de culoare şi variile motive geometrice înlocuindu-le în forţă). Văzîndu-mă că mă învîrt pe acolo, cel puţin doi gestionari au ţîşnit după mine, să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. "Fermoarele? O nimica toată. Mai ales că înăuntru e şi o mercerie inclusă, de unde vă puteţi alege". Eficienţă şi marketing fără ifose. Mi-am adus aminte că îmi făcusem, mai demult, tot acolo, două jupe aproape la minut pentru nişte rochii transparente. Păşesc înăuntru, găsesc fermoarele potrivite, şi intru-n vorbă. Tema discuţiei: veşnicul refuz al croitoriilor mai din centru de a face reparaţii - înjositoare, în viziunea lor, necreative şi neproductive. Doamna Sanda îmi spune clar: "Noi nu refuzăm nimic, nici un fel de reparaţii, şi ne merge prost de tot. Cooperativa de aici fiinţează din 1948, cînd ţineam de UCECOM: la meşteşugari,

cît munceşti, atît cîştigi; cîte comenzi ai, atîta iei. Pe vremuri, mergea mult mai bine. Acuma, omul îşi cumpăr