mod de întrebuinţare O fantomă bîntuie Europa. E noua fascinaţie pentru ruine. O dovedeşte o întreagă direcţie în arhitectura contemporană, conversiile. Cumva "gotică" (în sensul deopotrivă britanic şi literar al termenului, mai degrabă decît în cel propriu-zis stilistic), dorinţa de stranietate, de alteritate bîntuie din nou conştiinţele popoarelor civilizate. Mi-a atras atenţia şi apariţia de literatură nouă pe tema aceasta: In Ruins, de Christopher Woodward (NY: Pantheon Books), comentată de David Quammen în The New York Times Book Review (27 octombrie 2002) este o carte dedicată unei istorii a fascinaţiei exercitate de ruine de-a lungul secolelor. Constanţa fenomenului impresionează. Lăsînd la o parte dorul savant pentru caracterul sumbru al peisagiilor delabrate, pe care textele romanticilor îl pun atît de bine în vedere, este mai interesant de ce tînăra burghezie de astăzi vrea să cuibărească în asemenea spaţii "bîntuite". Nu voi insista prea mult asupra cărţii propriu-zise, deşi ea omite o stranie "teorie a ruinelor" formulată de arhitectul personal al lui Hitler - l-am numit pe Speer - conform căreia toate monumentele celui de-al Treilea Reich ar fi trebuit construite astfel încît şi după milenii, în ruine, să arate tot maiestuos; dar trebuie să semnalez caracterul ei de text jurnalistic, aşadar deloc academic, aşadar dătător de seamă despre o temă populară încă şi azi. Asemenea cărţi anunţă intrarea în regnul culturii populare a cîte vreunei teme destul de greu de digerat mai înainte. Dacă Neil Leach, în a sa The Anaesthetics of Architecture/Anestetica-Arhitectura ca anestezic din 1999 (pe care am publicat-o în colecţia Spaţii Imaginate a Editurii Paideia la două luni după apariţia la MIT Press a originalului), crede că acest nou Gothic revival pe care pare să îl anunţe conversiile este un simptom britanic, eu am o părere diferită, care pare să expl