O minge portocalie mă loveşte în piciorul stîng, o voce bărbătească strangulată de efort îmi porunceşte să pasez. Perechi de ochi obosiţi îmi urmăresc mişcările, aşteptînd comozi: "Hai, gagico, dă-i un şut, că eşti dotată!". Dotată cu orice, probabil, în afară de cunoştinţe de fotbal. La atingerea ei, mingea de-abia se rostogoleşte de vreo două ori şi se opreşte. Gaşca de băieţi transpiraţi pufneşte în rîs. Comentariile continuă. Nu mă dezmeticesc bine, că pe lîngă mine apare un roller echipat cu cască, genunchiere, cotiere. Cu viteza conferită de un avînt mult prea entuziast, consideră că nu reprezint un obstacol evident şi se opreşte exact în faţa mea cu o frînă puternică şi o piruetă elegantă. Tînărul cu faţa roşie îşi cere scuze, explicînd că echipamentul l-a achiziţionat recent. Ce vină are el că eu mă plimb nevinovată pe aleile parcului? La o cotitură mascată de tufişuri şi arbuşti un biciclist era cît pe ce să mă ia la o plimbare pe ghidonul bike-ului personal. Puştiul, de 12 ani, vrăjit de tabloul cu rolleriţe în bustiere şi pantaloni mulaţi, strigă la mine ca din gură de şarpe: "Păzea, că n-am frînă!". Scap şi de data asta ca prin urechile acului, însă rănind o altă fiinţă nevinovată. Căţelul Bullterrier al unei domnişoare îmbrăcate elegant, înălţată pe tocuri cui de cîţiva centimetri, nu se hotărăşte dacă să chelălăie sau

să sară la mine, în momentul în care piciorul meu întîlneşte lăbuţa-i moale. Un binevoitor şopteşte: "Şo pe ea!". Stăpîna îl stăpîneşte şi mă scuteşte de o confruntare obositoare. Îmi cer scuze şi o întreb pe fetişcană cum de se plimbă prin parc duminica la amiază fără intenţia de a face sport. "Lasă-mă, frate, sînt sătulă! Nici nu vroiam să ies, dar trebuie să-şi facă javra nevoile. Şi apoi, mai agăţ şi eu pe unul care iubeşte animalele, deşi de proasta asta nu ştiu cui i-o fi plăcînd." Opresc trei fete în jogging. "Ne pregătim