Frumoasă ştiinţă, chimia! Tărîm al melanjurilor, poiană savantă a combinaţiilor şi a formulelor! Secret al iniţiaţilor şi provocare pentru orice învăţăcel cu trei eprubete în dotare! Şi, mai ales, fereastră spre visare: de la parfumul lui Suskind la alchimistul lui Coelho, chimia trimite pofta de vis pe-o cale frumoasă, a surprizelor care-atîrnă de ultimul strop ce vine să împlinească dozajul aşteptărilor noastre! Şi, totodată, apolitică ştiinţă! În democraţie liberală sau în tiranie ca în Rusia, în Germania lui Goebbels sau în Anglia Margaretei "Iron Lady" Thatcher, sarea tot în natriu şi clor se desface. Cam în aceste cuvinte modeste gratulam zilele trecute o profesoară de chimie, la care tînăra doamnă, ca să-mi întoarcă elegantă complimentul, mi-a spus că la dînsa în liceu elevii de clasa a IX-a nu prea mai ştiu care a fost după care, Ceauşescu după Gheorghiu-Dej sau invers. E de bine, e de rău...?, mă întreba dînsa şi n-am ştiut a-i răspunde. Fatalitate, a doua zi citeam în ziar că în acest an nici măcar fantomaticul Partid Muncitoresc (autorevendicat ca moştenitor al PCR) nu va mai sărbători ziua de naştere a ultimului lider comunist, pentru că ultimii mohicani ai activismului partinic sînt tentaţi să se ducă în Irak, să lupte împotriva invadatorului american - ceea ce, vă daţi seama, Ceauşescu ar fi fost prea inteligent pentru a face. Drept care m-am hotărît să aduc aminte opiniei publice că poimîine e 26 ianuarie; după cîtă gălăgie făceaţi, uitarăţi cam repede - ar putea spune unora, mustrător, Elena C., trecută viaţă de fostă doamnă şi chimistă ea însăşi. Iar povestea de azi e veche de 20 de ani. Aşadar, se face că în noiembrie-decembrie 1982 forurile competente ale Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Iaşi, au atras atenţia redacţiei revistei Dialog a Universităţii "Al. Ioan Cuza" din Copou că, pe scurt, s-au fofilat destul