Pentru că nu mă simt în stare să scriu concentrat despre un subiect atît de vast, am găsit o cale de mijloc. Am cerut părerea cîtorva amici: Denisa: Parafrazîndu-l pe Minulescu, îmi permit să spun: "E bal mascat cu lume multă / În care toţi pe sus îşi poartă nasul / Disimulîndu-şi mutra, gîndul, glasul / Cu toţi vorbesc (sau scriu) şi unii îi ascultă". Horia (care n-a priceput de la început că ceea ce spune merge la gazetă): După capul meu şi pentru că mă iei pe nepregătitelea, mă gîndesc mai întîi la împins, smuls, crowl, bras, spate. Modalitatea fizică de exprimare a stilului. Pe de altă parte mă impresionează un stil căpătat prin învăţare, prin şcoală, de exemplu administratorul de hotel, felul cum mă întîmpină, cum mă tratează, cum mi se adresează (gesticulează cu braţele deschise). Stil este şi vîrful cadranului solar, dar şi scula cu care romanii îşi scriau pe o tablă impresiile. Concluzionez: modul de mişcare, de comportament, de exprimare - artistică sau nu - înseamnă stil. Se poate vorbi la infinit. Dar există şi un stil al argoului, care aparţine subculturii. Este o atitudine izvorîtă din educaţie. (Află că ceea ce spune se consemnează.) Aaa, m-ai păcălit! Dar mai fă şedinţe d-astea, că-mi place. Danny: Stilul de conducere dă modul de realizare a sarcinilor. (Aceasta este şi o autodescriere, perfectă pentru Danny.) Rodica: Stilul este persistenţa unui model acceptat. O sămînţă a răsfirat pămîntul din jurul ei şi s-a dezvoltat într-o tijă verde care s-a ramificat ordonat în vlăstare terminate în frunze palmate; a fost numită o plantă care a devenit stil şi a fost pusă într-un colţ de cameră, creînd un stil, şi în jurul ei s-au aşezat o masă, un fotoliu şi un şemineu care au format un stil şi alături de ele s-au născut discuţii despre stilurile înconjurătoare. (Stă pe gînduri, privind scrumiera din faţa ei.) În timp ce reverul unei haine reverberează u