Fiecare cu priboiul* său Dacă dosarul meu ar fi doar ceea ce am putut consulta, ar fi mult mai periculos decît dacă aş fi avut acces la o secvenţă. Gîndindu-mi trecutul (e rău, e bine, face?!), mă cutremură să văd ce s-a ales . Cercetătorii pe verticală ai Securităţii au valoarea glodului în care se trezesc sub copertă (şi nu grosimea contează), cei care "au atras atenţia", deopotrivă cu aceea a numărului, poate înspăimîntător de mare, al celor dispuşi la a îngloda, cunoscuţi şi necunoscuţi deopotrivă. Cred că anii '80 au însemnat o frenezie a căutării fiecărui ins a-tipic, a priori subversiv. Ca şi cum s-ar fi pregătit nodurile unei site imense prin care să nu se mai treacă. O grabă a găsirii, greşind prenume, adrese, date, specialităţi, evenimente. Dar care, în mod perfid, are grija amănuntului (în cazul meu, scris între rînduri ) de care să poată, eventual, prinde ceva cu o viitoare ocazie. Absurdul existenţei dinainte de '89 era unul cronic, abisal. Ieşirea din el nu se poate face prin uşiţe, pe strecuratelea. E ca o pipotă pe care o poţi curăţa doar întorcînd-o pe dos. Dosarele noastre nu fac decît să camufleze DOSARUL. Iar saltul în care s-au angajat cei care vor să ne îndreptăm merită o reverenţă. Alina IORDACHE
Rîşnov P.S. Ziua în care am fost invitată la CNSAS era un Moş Nicolae. Iar amabilitatea, căldura, politeţea tînără a celor de acolo au venit ca un dar. Le mulţumesc.
______
* a se consulta DEX-ul! "Pornirea la rece" de sărbători E 2003. Sună la fel de ameninţător ca "E"-urile care sperie pensionarii de pe ambalaje lucitoare. Hotărît am mîncat prea mult în ultimele zile. Creierul mi-e de piftie, am nevoie de o schimbare. Mă gîndesc că dacă o să-mi deschid laptop -ul, bîzîitul lui specific o să mă stimuleze pavlovian. Soarele însă îmi "ia faţa", cum se spune în fotbal, aşa că mă hotărăsc să-mi pun o perdea. Mă urc pe un scaun, mă în
