Principala calitate a simpozionului internaţional (Identitatea evreiască şi antisemitismul în Europa centrală şi de sud-est, 9-11 decembrie 2002) organizat de Institutul Goethe (consultant proiect - Andrei Oişteanu, care a condus şi supravegheat totul cu o mînă de fier îmbrăcată într-o mănuşă de catifea) a fost că discuţia a depăşit stadiul constatărilor politicoase şi al inventarelor de bune intenţii. Simpozionul a fost realizat cu sprijinul Stability Pact for South-Eastern Europe, iar printre partenerii la organizare s-a numărat Centrul de Studii Ebraice al Universităţii Bucureşti. Gazdă comprehensivă şi familiară cu nuanţele dezbaterii a fost doamna Heidegert Hoesch, directoare a Institutului Goethe, iar directorii de proiect, traducătorii şi tot restul personalului au făcut totul, într-un stil "nemţesc", pentru ca ambianţa de lucru să poată deveni prietenoasă şi prietenească. Discuţiile despre antisemitism sînt întotdeauna ori prea timpurii, ori tardive: cît timp e un fenomen marginal, nu are rost să i se dea atenţie, cînd nu mai e marginal, discuţiile sînt inutile, s-a trecut la fapte. Dezbaterile de la Institutul Goethe au dimensionat corect obiectul şi subiectul "antisemitism". Comunicările referitoare la istoria evreilor pe teritoriile unde au trăit românii au revelat o realitate complexă, în care convieţuirea a fost marcată de ambele părţi de dorinţa de a evita asimilarea (Nicolae Cajal, Mihai Răzvan Ungureanu, Lya Benjamin, Ladislau Gyémant, Smaranda Vultur). Moment de răscruce pentru istoria evreilor, dar şi a omenirii, Holocaustul influenţează şi determină prezentul: negaţionismul, izvoare şi consecinţe, a fost una din temele explorate fără patimă şi mînie pamfletară (Wofgang Benz, Victor Neumann, Michael Shafir, Magdalena Boiangiu). Analiza situaţiilor contradictorii de după cel de al doilea război mondial a produs ipoteze menite să delimiteze pr