Nu exista semne ca puterea de la Bucuresti ar vrea sa schimbe ceva în aceasta privinta, desi, dupa cum sugereaza unii oficiali occidentali, se fac unele presiuni pentru a convinge Guvernul Nastase sa renunte la serviciile agentilor profesionisti din perioada Razboiului Rece, recalificati si cu functii de raspundere în administrativ sau convertiti în politicieni democrati. Primul ministru raspunde, însa, ca "problema persoanelor care au lucrat în Securitate înainte de 1989 si care în prezent nu se mai regasesc în sistemul de informatii nu reprezinta problema NATO, ci o problema interna" (21 noiembrie 2002).
Adrian Nastase, încurcat în itele tesute în jurul lui, încearca sa demonstreze ca stapaneste situatia atunci cand spune apasat ca "trebuie facuta diferenta între cei care au facut politie politica si cei care au lucrat în Securitate fara a face acest lucru". Declaratiile pe care este nevoit sa le faca seful guvernului în legatura cu securistii din proximitatea sa au mai toate legatura cu Ristea Priboi - un personaj devenit celebru dupa ce a fost numit (pentru scurta vreme) de catre PSD în fruntea Comisiei pentru controlul Serviciului de Informatii Externe (SIE), despre care s-a aflat ca înainte de 1989 îi urmarea si hartuia pe ziaristii Europei Libere si ca i-a anchetat si batut pe muncitorii brasoveni care s-au revoltat în 1987.
"L-am aparat si continuu sa îl apar pe Ristea Priboi", spune primul ministru (20 noiembrie 2002), care pare gata sa-si riste fotoliul pentru unul dintre slujbasii fostei Securitati. Adrian Nastase stie, însa, ca nu risca mare lucru, fiindca serviciile secrete, dosarele facute de regimul Ceausescu si agentii acestuia au fost mereu instrumente ale puterii. De aceea d-l Nastase ar fi vrut, de pilda, sa desfiinteze Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS).
Primul ministru a spus de mai multe ori
