„După intoarcerea de la templul din Ierusalim, unde rămăsese de la 12 ani, Domnul Iisus s-a aflat in Galileea, in cetatea Nazaret, unde a crescut, tăinuindu-şi puterea inţelepciunii şi a dumnezeirii Sale. Aceasta fiindcă la iudei era socotită necuviinţă ca, pină la 30 de ani, cineva să ţină rinduiala de dascăl şi preot. Şi, implinindu-se 30 de ani şi sosind vremea Dumnezeieştei Arătări a Mintuitorului, a venit cuvintul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimiţindu-l să meargă a boteza cu apă. Deci, ascultind Ioan cuvintul lui Dumnezeu, a venit in partea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei. Şi veneau la dinsul oamenii să primească botezul, şi-şi mărturiseau păcatele. Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, să fie botezat de dinsul. Era vremea cind Ioan spusese poporului: «Vine după mine Cel mai tare decit mine, căruia nu sint vrednic să-i dezleg curelele incălţămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfint». Cind a venit la Iordan, Iisus a fost recunoscut de Ioan şi acesta a văzut Duhul Sfint pogorindu-se peste El. Ioan i-a zis atunci: «Eu am trebuinţă să botez de la Tine şi Tu vii la mine?» Iar Domnul a răspuns: «Lasă acum, că aşa se cade nouă a implini toată dreptatea». Aceasta s-a petrecut la vremea cind Domnul Iisus avea 30 de ani, virsta bărbatului desăvirşit. Iar după Botezul Său, Domnul a ieşit din apă fără să zăbovească, fiind El fără de păcate şi cind ieşea din riu, a strălucit de sus o lumină in chip de fulger şi Duhul Sfint s-a pogorit asupra lui, cel iubit. S-a auzit atunci un glas din cer, zicind: «Acesta este Fiul Meu»“.

Prima săptămină din ianuarie este marcată de două importante sărbători creştineşti: Botezul Domnului (Boboteaza) pe 6 ianuarie şi Sfintul Ion pe 7 ianuarie. Toţi romanii se duc la biserică, de Bobotează, pentru a lua apă sfinţită, atit de necesară p