Filmul fusese facut în 1991, dar imaginile despre aceste locuri "unde nu se întâmpla nimic" puteau fi luate ieri. Sau acum 20, sau acum 30 de ani. Uluitoare era viteza cu care cazusera aici, de la o incredibila înaltime, Nicolae si Elena Ceausescu - transformati în pachete explozive si purtati de colo-colo, cu oroare si spaima.
Avusesera la dispozitie o lume întreaga (cu covoare rosii, cele mai înalte titluri academice, caleasca reginei Angliei, bunavointa unor presedinti americani etc.) iar acum erau scosi din elicopter, mutati dintr-o masina într-alta si purtati de colo colo de oameni întâmplatori, care nu-si doreau decât sa scape de ei cât mai repede. Nu vom putea sa vedem, sa revedem acest basm oriental al zilelor noastre, fara sa întrebam, uluiti: unde, cum se evaporase atât de repede atotputernicul aparat de represiune care îndeplinise programul nebunesc de distrugere a tarii sub brand-ul Ceausescu, celebru în toata lumea? "Securitatea nu mai exista!" strigase, în uralele multimii adunate sub balconul fostului CC, presedintele viitor si actual, Ion Iliescu, la scurt timp dupa ce elicopterul pornise cu cei doi fiorosi dictatori, transformati, printr-o metamorfoza fantastica, în doi batrâni neputinciosi.
Da, aceasta e uluirea pe care o vom trai de câte ori ne vom întoarce înapoi si vom privi, cu ochii tot mai curatati de toxinele urii neputincioase, acumulate în noi în deceniile regimului ceausist, procesul de pierdere si transfer de putere, aureolat de sângele unor victime nevinovate. Am recuperat luna ianuarie, care era luna sarbatorii Lor, fara sa mai vrem sa întelegem miracolele din decembrie 89.
In absenta structurilor, evaporate cu o viteza incredibila, cuplul "raului" se redusese la dimensiunile infime a doi batrâni semi-infirmi, cu instinctele slabite, întelegând greu ce li se întâmpla, necunoscând nimic din realitatea acestei tar
