Intre prejudecata si necesitate

Principalele nemultumiri ale acestora vizeaza lipsurile materiale * Existenta unor bani de buzunar le confera tinerilor autonomie si un sentiment de libertate, insuficient asigurat in institutii * Cei mai multi dintre copii afirma ca tentatia de a renunta la scoala pentru a munci este foarte mare * Ei nu abandoneaza totusi cursurile, pentru ca se tem ca altfel ar putea fi dati afara din centrele de plasament * Conditia principala ca acesti tineri sa se angajeze este sa aiba cel putin 16 ani * Conform declaratiilor purtatorului de cuvant al AJOFM Constanta, Mariana Serbanescu, sunt foarte multe cazuri in care acesti tineri au reusit sa fie integrati in munca Pentru un tanar provenit dintr-un centru de plasament viata reprezinta o continua provocare, in primul rand datorita faptului ca, oriunde se va duce, va fi urmarit de acest stigmat. De cele mai multe ori, societatea il judeca prin aceasta prisma si exista foarte multi oameni care considera ca dintr-un copil abandonat, crescut intr-un centru de plasament, nu poate iesi un om cinstit, capabil sa faca o meserie la fel de bine sau chiar mai bine ca un tanar crescut intr-o familie. Nu conteaza cata scoala are cel in cauza sau cat de capabil este in meseria pe care o practica, el va ramane in ochii celor din jur ca fiind "crescut la casa de copii".Multi copii din centrele de ocrotire ar fi tentati sa renunte la scoala pentru a munci, existenta unor bani de buzunar conferindu-le tinerilor autonomie si un sentiment de libertate, insuficient asigurat in institutii. Conform sondajelor de opinie realizate in randul copiilor si tinerilor de la casele de copii, principalele nemultumiri ale acestora vizeaza lipsurile materiale, respectiv faptul ca nu au un mobilier propriu sau imbracaminte, inexistenta unui spatiu personal necesar satisfacerii nevoii de intimitate sau lipsa banilor de b