Cu cateva ore inainte de finele anului, in circiumioara numita "Calul de mare", o ceata de tineri se adunase in jurul unor cani de vin fiert, flecarind, printre altele, despre literatura. Nu exagerau prea tare in directia asta, avand in vedere ca, de la Ovidius incoace, literatura pontica nu si-a schimbat prea des ciorapii. Nici inspre partea cu tineretea nu s-ar putea spune ca exagerau, e mai mult un alint la care-am recurs ca sa dau un pic de culoare unui text care-ar suna, altfel, a necrolog. Pentru ca singurul lucru pe care-l aveau in comun cei in cauza era un les. Un cadavru care-n anii de vesele bantuiri isi spunea Cenaclul de Marti. Si care, daca ar mai fi bantuit, ar fi-mplinit zece ani. Zece ani! Un detaliu jenant, care facea ca fapturile stranse-n jurul mesei aceleia sa semene cu un mileu lasat definitiv peste-un televizor alb-negru, cu lampi. Nimeni nu vrea sa fie prins intr-o imagine de-asta. Sosit din Buzau, Sorin Tudor Dinco facuse-ntr-o doara apelul bocancilor si reusise sa-i stranga pe Grosu, Mircea Tuglea si Ileana Baja - venita din Bucuresti intr-o scurta vizita. Practic, din "garda veche" doar eu si Tuglea mai spanzuram veseli printre stabilopozi. Dorin Popescu isi descoperise veleitati diplomatice si rasucea bezele insangerate prin Moscova. Grigore Soitu isi parcase corabioara nervoasa undeva prin Sulina, sa dezmorteasca nitel atmosfera din cimitirul gloriosului Porto Franco. Dupa ce mitraliase pufuletii locali cu o carte in care cobitoarele-au vazut mana setoasa de scalpuri a maestrului Marin Mincu, Florin Anastasiu fusese vazut, ultima oara, tragand cu prastia dupa gologani la emisiunea lui Virgil Iantu. Cea mai dusa dintre "martieni", Viviana Bratu, anuntase, la ultima sa aparitie-n public ca-si incropise o secta, "vivianismul", un falanster ale carui cornite se stingeau de plictis prin Asia. Alina Bargaoanu-Vasiliu, dupa ce pastorise cu sarg o