- Istoric - nr. 4 / 8 Ianuarie, 2003 Ideea ca spatiul austro-ungar a fost o unitate economica, ce trebuia refacuta dupa crearea statelor nationale, avea o larga raspandire in epoca, si chiar a dus la initiative politice in acest sens. Astfel, in 1919 Franta a facut demersuri pentru realizarea unei Confederatii Danubiene cu profil economic, ce ar fi servit interesele unor trusturi occidentale si pe ale Ungariei (care a sustinut activ ideea). Aparandu-si interesele, Romania a luptat pentru esuarea tentativei, careia i-a contrapus Mica Intelegere. In 1932 Franta va relua ideea confederatiei dunarene prin lansarea Planului Tardieu. Convins ca o confederatie economica a statelor succesorale era o "inexorabila necesitate", Maniu a adoptat ideea, in 1924, dandu-i un sens pro-romanesc. Pronuntandu-se in favoarea unei astfel de confederatii regionale, el urmarea plasarea Romaniei in centrul acesteia, rapind astfel Ungariei rolul pivot din proiectele anterioare. Acesta este, credem, sensul celebrei sale declaratii din 11 mai 1924, facuta la Institutul Social Roman condus de D. Gusti, pe care a reluat-o apoi cu o deosebita insistenta. Artizanul Marii Uniri isi exprima atunci un crez profetic, care transcende idealul national: "Cred nestramutat ca idealul mare national, prin intregirea neamului intre hotarele de azi, nu este inca implinit. Vai de natiunea care nu este in stare sa-si fixeze zi de zi, noi si noi tinte nobile, idealuri marete tot mai desavarsite". El credea intr-o lege sociologica obiectiva, cand isi exprima convingerea ca "viitorul este al unitatilor mari sociale ori economice", care "in materie politica" sunt reprezentate de "confederatiuni", si prin urmare, "statul roman, mai curand ori mai tarziu, va trebuie sa faca parte dintr-o astfel de unitate". Integrarea Romaniei intr-o atare arhitectura nu era o optiune, dupa cum credea Maniu, ci o lege careia nu i