Lupta PSD-ului împotriva lui Traian Băsescu a trecut, pînă acum, prin mai toate fazele posibile. Conferinţele de presă şi declaraţiile publice ale lui Adrian Năstase sau Cozmin Guşă, mult prea abstracte pentru capacitatea de procesare a alegătorului instabil emoţional, au fost înlocuite, la un moment dat, cu discursurile fulminante, pe jumătate interjecţii, pe jumătate onomatopee, ale retorului Vanghelie, specialistul în materie de la Sectorului 5. Cum nici cu această armă imprevizibilă corabia lui Băsescu nu s-a clătinat prea tare, Statul major al partidului de guvernămînt a mobilizat un nou corp de armată; un fel de balaur cu două capete independente, precum ochii iguanei, căpăţîni bine alese, compuse cu grijă şi judecate cu mult simţ de răspundere, din malaxoarele cărora să nu poată scăpa nici măcar o parîmă întreagă, iar din această sărbătoare a carnagiului să se înfrupte în voie şi pe săturate, asemenea spectatorilor excitaţi de sînge din vecinătatea luptelor de gladiatori, viitura electoratului care-şi priveşte la televizor propria viaţă în chip de telenovelă prost scrisă şi încă mai prost regizată. Pentru că Băsescu a punctat serios în bătălia cu buticurile şi în aceea cu bieţii cîini răzleţiţi de pe vremea demolărilor, PSD-ul l-a scos la înaintare, ca specialist în răsturnarea bidoanelor cu telemea în buza trotuarelor, pe justiţiarul Piedone, un fel de luptător sumo care şi-a dobîndit brusc, aproape printr-un act de iluminare, vocaţia de responsabil cu salubrizarea pieţelor. Convoaiele de gură cască, parte trepăduşi de pe la primăria de sector, parte victime complice în faţa camerelor de luat vederi, sînt copios prezentate pe la TV Prima, postul aflat într-o duşmănie profundă şi făţişă cu primarul general, ca un fel de ceremonialuri aflate la un pas de pragul transei mistice, investite cu misiunea sacră de a prezenta întregii lumii chipul eroului civilizator