- Social - nr. 4 / 8 Ianuarie, 2003 "TRIANON" sau consacrarea juridica Privita in lumina dreptului international, Adunarea de la Alba Iulia, avand caracter national si reprezentativ, prezinta valoarea unui adevarat plebiscit menit sa permita manifestarea vointei colective _ fundamentul cel mai puternic si titlul de drept de necontestat al unei formatiuni statale. Ori _ astfel calificata pe plan juridic international _ Adunarea apare, intr-adevar, ca o forma de consultare populara neprescrisa de vreun act juridic international, avand o valoare sporita in ordinea morala si juridica, fata de simpla consultare la o zi determinata si impusa printr-un angajament prealabil. Caracterul de drept public al Adunarii de la Alba Iulia nu este precizat prin Rezolutia de unire a acestei adunari; se desprinde insa cu claritate din dispozitiile cuprinse in art. II si IX relative la autonomia provizorie si la instituirea Marelui Sfat National, a carui competenta era stabilita in art. IX. Acest organ, inzestrat cu toate atributele suveranitatii nationale, urma sa-si exercite aceste atributii pana la intrunirea Constituantei. Caracterul de drept public al Adunarii de la Alba Iulia a fost in intregime admis si de dreptul international public, de Conferinta de pace si de stipulatiile tratatelor de pace. De aceea, Conferinta Pacii de la Paris nu a fost in situatia de a "crea" un stat roman intregit. Acesta fusese deja realizat ca opera a natiunii romane. Conferinta a fost chemata sa dea doar consacrare juridica internationala noului statut teritorial si politic al statului roman, prin recunoasterea in speta a principiului nationalitatilor si al autodeterminarii popoarelor. Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920 intre "Puterile Aliate si Asociate"pe de-o parte, si Ungaria, pe de alta parte, a fost inspirat de principiul calauzitor ce a stat la baza tuturor tratatelor de pace _ p