Acest an începe ca în bunele vremuri ale regimului Constantinescu. Relaţiile dintre Cotroceni şi Palatul Victoria s-au scurtcircuitat, vorba unor analişti politici. Deosebirile între actuala criză şi cele care duceau la demiterea premierilor în timpul d-lui Constantinescu nu ţin de vreo evoluţie a mentalităţilor politice. Pur şi simplu aici avem de-a face cu o relaţie de familie politică. Dl Iliescu n-a avut nimic împotrivă ca fiul său favorit să-şi întindă aripile ca premier. Nu l-a deranjat nici că premierul a făcut eforturi să-şi extindă autoritatea în partid. N-a părut supărat nici cînd dl Năstase îl mai ironiza de la distanţă pentru izbucnirile sale anticapitaliste, pe la întîlniri din provincie, unde dl Iliescu îşi mai dădea drumul la gură.

Indispoziţia d-lui Iliescu a început după ce premierul a adus în discuţie ideea cu alegerile anticipate. Cîtă vreme însă şi-a închipuit că e vorba de o simplă petardă politică fabricată de Vasile Dâncu pentru a da de lucru presei, dl Iliescu nu s-a amestecat în vorbă. Cînd a băgat de seamă că premierul nu glumeşte şi că chiar vrea alegeri anticipate, preşedintele a început să strîmbe din nas. Închipuindu-şi poate că e vorba de o reacţie de acomodare a tot mai singuraticului locuitor al Palatului Cotroceni, prim-ministrul a făcut greşeala să-şi închipuie că are situaţia sub control, intrînd treptat în conflict de opţiune şi de interese cu dl Iliescu.

Prin alegerile parlamentare anticipate, decalate de prezidenţialele care ar fi urmat să se ţină la soroc, premierul nu-i lăsa d-lui Iliescu decît posibilitatea de a candida la funcţia de preşedinte al asociaţiei de locatari din imobilul unde îşi are domiciliul ca simplu cetăţean. Pentru Parlament îi excludea candidatura - fiindcă preşedintele în exerciţiu nu poate candida pentru nici o altă funcţie pînă nu-i expiră mandatul. Iar o nouă candidatură la p