Am primit tocmai din Krasnoiarsk (Siberia), poeziile unei moldovence talentate care spune că s-ar bucura dacă i-am răspunde. Cel mai bun răspuns ar fi să-i alegem şi să-i publicăm aici câteva poezii, iar cele ce vor rămâne, să rămână pentru o dată viitoare şi poate într-un loc mai în faţă în spaţiul revistei. Pentru acea dată viitoare îi solicităm o fotografie şi câteva date bio(biblio)grafice, pentru o scurtă prezentare. Poeziile ei nu au titlu, aşa că le vom numerota, făcându-i poetei urarea de bun venit la noi la Bucureşti, şi de La mulţi ani cu sănătate! "poezia/ un joc o stupoare o substanţă o/ nebună care umblă despletită prin/ ploaie ia foc cu mâna şi cerul îl/ duce la gură îşi// umple pantofii cu glod şi se vede/ împânzită de glorii pentru-un/ cuvânt îşi dă capul şi/ nici nu-aşteaptă să fie chemată la// vârsta ei noi ne-om juca cu pisicile/ într-un oraş medieval dar ea uită că/ este şi că în fond e nimic" (1); "O/ lu/me obosită port în braţe/ mai trăim noi oare/ dacă poezia a murit/ şi cine ne-a plasat atât de sus/ cunoaştem multe despre ancestral/ şi despre sine nimic// îşi aminteşte oare rinocerul,/ văile din care a plecat/ şi-a mers spre noi şi/ ce a promis divinului mai ţine minte" (2); "mă rup de realitate ca o ploaie/ de cer şi de nori/ vesela murdară şi ceaiul rece/ pe masa din bucătărie// paradisul nu e aici/ nu-l chema în zadar/ nici în cartea cu poeme/ inapte de a schimba ceva/ liniştea e străină" (3); "am păscut oile în Moldova nici un lup/ nu mi-a fost duşman pădurile erau/ toate tăiate pe dealuri de piatră eram/ unica fată cioban mă trezeam înaintea/ soarelui şi mă credeam buricul pământului/cela pentru mine s-au luat la harţă doi/ crai Brunhilda plesnea de invidie Zigfrid/ a fost doborât şi eu m-am culcat cu// nu ştiu cine luna se amesteca cu/ urletul câinilor mă măritam în vis/ cu un militar nu mai vroiam dueluri/ voiam un fiu de ţăran şi să-l