Kristoffer Nyrop, fondatorul studiilor de filologie romanică în Danemarca, viitorul autor al unor cărţi cu faimă internaţională, avea în aprilie 1884, când descindea la Bucureşti spre a-şi îmbunătăţi cunoştinţele de limba română, doar 26 de ani. Născut în 1858, făcuse excelente studii de filologie la Paris, iar interesul faţă de limba română şi-l manifestase publicând, în 1879, o recenzie la Zur rumänischen Lautgeschichte de Moses Gaster. Sosit în România, Nyrop avea să pătrundă, foarte repede, în chiar miezul vieţii culturale române. La data de 2/14 mai 1884, Titu Maiorescu notează în jurnal: „La cină, docentul privat Kristoffer Nyrop din Copenhaga, care vrea să înveţe aici româneşte..." E începutul relaţiilor acestuia cu lumea literară română, relaţii cultivate, prin corespondenţă până la moartea sa, în 1931, inclusiv în mulţii ani de la sfârşitul vieţii când, din cauza orbirii sale progresive, în cele din urmă totale, era nevoit să-i dicteze fiicei sale atât scrisorile, cât şi articolele la care lucra. (Din 1926 avea să fie, de altfel, membru onorific al Academiei Române.)

Dintre toţi cei pe care i-a cunoscut în România (cu Ion Bianu avea să viziteze Argeşul, cu Iacob Negruzzi, să poarte discuţii pe tema statutului evreilor şi a, pe atunci, atât de actualei chestiuni a revizuirii Constituţiei), cea mai puternică impresie avea să i-o stârnească tot mentorul Junimii, care, cu obişnuita sa solicitudine faţă de tinerii studioşi, i-a împrumutat cărţi, l-a invitat la întâlnirile Junimii bucureştene, i-a furnizat informaţiile istorice de care avea nevoie, i-a verificat apoi datele pentru un articol despre monarhia română ş.a. Scrisorile trimise de Nyrop lui Maiorescu după întoarcerea sa în Danemarca (parţial publicate de către Geo Şerban în Secolul XX, 7-8-9 / 1979) vibrează de o admiraţie şi un respect cu totul ieşite din comun. Corespondează în limba fran