Misterul otomanilor morti, un cosmar pentru cei vii

Locuintele moderne din Lazu sunt la un pas de a se scufunda in mocirla * Localitatea nu dispune de canalizare pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei * Oamenii scot lunar din subsol cate 10-12 tone de apa * Asezarile rurale de aici au fost construite in locul cimitirului turcesc * Gura lumii spune ca Lazu este un taram blestemat unde se intampla numai nenorociri Pentru multi dintre stabii care s-au imbogatit brusc dupa revolutie, pustiul localitatii Lazu s-a transformat peste noapte in alei moderne presarate de case, care mai de care mai aratoase, mai inalte sau mai tuguiate. La prima vedere, privelistea abunda de bunastare, desprinsa parca din filele ingalbenite ale unei carti vechi. Oamenii robotesc zoriti pe langa gospodariile lor si multi dintre ei nu-si parasesc ograzile, fara a se urca direct in masina pe care o tin in garaj sau cat mai aproape de poarta, si asta pentru ca strazile care despart maretele vile din Lazu coclesc in noroi. Intrucat localitatea nu dispune inca de canalizare pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei de consum sau de ploaie, aceasta se infiltreaza pe sub temeliile constructiilor si inunda beciurile. Unul dintre locatarii oropsiti de invazia apelor ne-a spus ca o data si uneori chiar de doua ori pe luna scoate cate 10-12 tone de apa din pivnita casei. Mai rau este ca zeci de locuinte aflate in constructie sau finisate zac potopite in aceeasi situatie. Pe acest taram lacustru unde predomina insulitele de stuf, malul si mocirla, oamenii umbla incaltati cu cizme de cauciuc, galosi si pantaloni suflecati pana la genunchi. Multi dintre localnici au ajuns sa nu mai suporte sobolanii si gandacii care patruleaza nestingheriti prin microclimatul prielnic inmultirii si dezvoltarii oferit de subsolurile imobilelor. Cei care au "tras" cu tunul in anii de dupa revolutie s-au bat