?Simt o satisfactie; Dumnezeu mi-a dat aceasta bucurie?, spunea ieri, in micul sau apartament dintr-un cartier cochet din nordul Bucurestilor,? Mircea Nasta. ?Pe vremea comunistilor, dupa moartea matusii mele, n-am mai avut niciodata curaj sa trec pe linga casa?, ofteaza, ingindurat, batrinul Nasta. Desi in venele sale curge ?singe albastru?, a fost toata viata un om simplu. A lucrat ca tehnoredactor la Editura Stiintifica si Enciclopedica. Cu greu am reusit sa stam de vorba cu nepotul si mostenitorul celei care a fost proprietara cladirii de la intersectia strazii Arhitect Ion Mincu cu soseaua Kiseleff. Mircea Nasta se asteapta la tot ce e mai rau pentru ca, spune el, se teme de ?tertipurile autoritatilor romane?. Mai precis, se asteapta ca statul sa gaseasca o cale prin care sa mai conteste ceva din hotarirea CEDO, sa mai amine plata sumei impuse de instanta europeana sau, pur si simplu, sa tergiverseze sub diverse forme retrocedarea casei.
Casa din Kiseleff, copia unui mic palat venetian
?Nu vreau sa par un infumurat, un laudaros; nu sint asa, cum n-am fost un disident sau un protestatar. Vreau doar sa se stie ca aceste bunuri, aceste proprietati nu au venit din neant. Toate au fost muncite. Pentru casa din Kiseleff, matusa si unchiul meu au cheltuit 4 milioane si jumatate de lei, obtinuti din vinzarea altor proprietati, si nu din banii poporului, asa cum incearca unii sa acrediteze ideea?, explica Mircea Nasta. El mai povesteste ca Adina a construit casa de pe Kiseleff dupa modelul unui mic palat venetian si are si acum la intrare blazonul familiei Woroniecki. Anii care au urmat, ai dictaturii comuniste, au fost un cosmar pentru aristocrata Adina Woroniecka, spune Mircea Nasta.
Iozefini tipa la printesa Woroniecka daca nu gasea noaptea apa calda
Dupa seria de confiscari si retrocedari (se constatase ca familia Woroniecki nu fu
