- Cultural - nr. 6 / 10 Ianuarie, 2003 Marsav, mitocan, vataf 1. Am retinut, din presa, ca foarte sugestiva, o caracterizare: "protocol marsav", protocolul pagubos incheiat intre P.S.D. si U.D.M.R. Sa discutam acest epitet, considerat oportun. Adjectivul marsav, marsava, marsavi, marsave, are sensurile: lipsit de scrupule, josnic, infam, ticalos. Regional: scarbos, dezgustator. Accentul prevazut de norma este pe vocala "a", dar exista si o varianta accentuata pe "a". Un derivat este verbul a marsavi: a pangari, a spurca. Substantivul marsavie, plural marsavii: atitudine sau fapta marsava, josnicie, miselie, infamie, ticalosie. Regional, marsavire: actiunea de a se marsavi si rezultatul ei. Prin Oltenia, adjectivul marsav are intelesul: bolnav, bolnavicios. 2. Pornim discutia tot de la o secventa din presa: "mitocania miliardarului roman de azi". Cuvantul initial, de la care s-a derivat o familie lingvistica, este metoc (variante: mitoc, metoh): manastire mica subordonata unei manastiri mai mari. Mai are si alte sensuri. Calugarul care avea in grija metocul se numea metocar, dichiu. Nica, protagonistul "Amintirilor din copilarie" de I. Creanga nu se prea lasa dus la scoala de la Socola. Are ganduri de calugarie si sa ajunga "dichiu la vrun mitoc". Credem ca de la faptul ca cel care traia singuratic la un mitoc ajungea sa fie socotit aparte, necioplit. De la metoc (mitoc) este derivat mitocan: om avand comportari grosolane, vulgare, badaran. Un sens invechit: locuitor de la periferia unui oras. Citam din proza eminesciana: "Cate un mitocan cu capul lulea de vin isi facea de vorba cu paretii si cu vantul". Sensul aici al lui mitocan: orasean de conditie sociala modesta, mahalagiu. Zita, personaj din "O noapte fur tunoasa" de I.L. Caragiale, il apostrofeaza pe fostul ei sot: Mitocane, mizerabile, pastramagiule! Ea "persoana delicata" sa traiasca cu un