Hrisoavele vorbesc de schitul Tutana inca din 1547, din timpul lui Radu cel Mare. Mihnea Voda, zis Turcitul, reconstruieste biserica in 1582, iar Radu Mihnea reface chiliile in anii 1620-1621. Cutremurele din 1838, 1977 si 1986 avariaza din nou asezamintul, ceea ce determina noi lucrari de consolidare.

Pe linga istoria seaca, ?oficiala?, exista si una apocrifa: legendele vorbesc de faptul ca asezamintul a fost ctitorit in secolul al XV-lea de Popa Nicodim ajutat de 11 ucenici.

Istoria localitatii este mult mai veche. In 1959, un localnic, Constantin Duminica, sapind o fundatie de casa a descoperit un sit neolitic: o lunga alee pavata cu bolovani de riu si un cuptor plin cu cioburi de ceramica. Localnicii au presupus ca este o asezare tatareasca, desigur o ipoteza hazardata, descoperirile demonstrind existenta unei stravechi asezari taranesti.

Misterul caramizii zgrafiate

Apropiindu-ne de biserica, observam de jur-imprejurul zidului o adevarata friza din caramizi zgrafiate (termenul de zgrafie defineste gravarea de desene sau simboluri, prin incizie intr-un obiect dur, efectuata cu un obiect ascutit). Pe caramizile respective sint mii de simboluri chirilice, dar sint si simboluri crestine (cruci, pesti etc.). Dar cea mai ciudata caramida se afla pe peretele estic, fiind asezata la nivelul ochiului. Este o zgrafie executata inainte de ardere si reprezinta o forma antropomorfa net diferita de reprezentarile iconoclastice ale epocii. ?Fiinta? poarta un acoperamint asemanator cu o casca prevazuta cu un vizor. Imbracamintea este mulata pe corp, fiind prevazuta cu cordoane, buzunare si tuburi. Bratele se termina cu clesti. Picioarele sint incaltate cu cizme. Iar undeva in partea inferioara, se intrezareste un fel de mecanism izbitor de asemanator cu o duza (ajutaj) de propulsor reactiv. In partea superioara se pot vedea doua siruri de