Bacauanul Ion Tivlea, in virsta de aproape o jumatate de veac, este singurul roman care reuseste sa impace in mod fericit, zice el, doua meserii care nu au nimic de-a face una cu alta: cea de vindecator si cea de paznic. Dupa o noapte de veghe la Muzeul de Stiintele Naturii, Tivlea pleaca acasa, unde se retrage in camera de rugaciune, care este si loc de vindecare pentru cei aflati in durere. Aproape zilnic, apartamentul sau situat pe strada Marasesti este asaltat de oameni aflati in pragul suferintei, pentru care singura salvare ramine doar iluzia ca cineva ii poate vindeca. De cele mai multe ori, acel cineva se dovedeste a fi Ion Tivlea. Asa cum singur marturiseste, singurul lucru ce-l calauzeste in viata este credinta in Dumnezeu. Pina in urma cu citiva ani, Ion Tivlea era ceea ce indeobste se cheama om de lume. In1948 insa, in timpul unei vizite la Manastirea Dervent din Ostrovu-Mare, judetul Constanta, Ion a avut sansa sa-l intilneasca pe preotul doctor Mihai Elefterie, om la 80 de ani, care l-a uimit cu harul sau de vindecator. Timp de sase ani, in care doar rar mai dadea pe-acasa, bacauanul a invatat de la mentorul sau aproape tot ce se putea despre tainele metehnelor lumesti si despre vindecarea lor. "In 1989, cu un an inainte de a muri, parintele Elefterie mi-a dat darul sau, care era ca o binecuintare pentru mine. Mi-a spus ca pot sa plec sa vindec lumea, insa niciodata sa nu cer vreun ban pentru aceasta". Odata intors acasa, Tivlea a incropit un mic lacas de cult in apartamentul in care locuieste impreuna cu sotia si cu cei trei copii si s-a apucat de vindecat. Mai intii preoti si calugari care auzisera de harul sau, apoi oameni simpli din Bacau si chiar din toata Moldova. Odata cu trecerea vremii, zvonul ca la Bacau ar exista un vindecator a trecut rapid, astfel ca acum la usa lui Tivlea bat zilnic patru-cinci oameni care vor sa se insanatoseasca. "Nu sin