Mircea ELIADE
A vedea lumea ca in ziua dintii a Creatiei. Pagini despre Brancusi
Mihai Dascal Editor,
Colectia „Orizonturi, mentalitati, civilizatii“, Bucuresti,
2001, 104 p., f.p.
A vedea lumea ca in ziua dintii a Creatiei inseamna a urca spre privirea neinstrainata, spre viziunea proprie agricultorilor din neolitic“, a se apropia de piatra cu „sensibilitate aproape religioasa“, „a opera o stramutare a «materiei»“, o coincidentia oppositorum care face sa se identifice in acelasi obiect „«materia» si «zborul», greutatea si negatia sa“, a face din piatra grea zbor al spiritului. Fascinatia pe care a exercitat-o Brancusi asupra lui Eliade se explica – in corespondenta purtata cu Ionel Perlea (care publicase in 1938 o foarte importanta monografie Brancusi), in extrase din jurnal si in schita dramatica in trei acte Coloana nesfirsita (1970) – prin contactul nemijlocit al artistului si „taranului“ roman cu o realitate mitica, arhaica, dar omniprezenta in ascunderea ei, o realitate a comunicarii, continuitatii intre lume si sacralitate. Brancusi nu utilizeaza teme si motive folclorice, nu cauta sa gaseasca o „sursa“ in „creatiile folclorice sau etnografice“, ci „sa descopere sursele lor“. Ascensiunea, inaltarea, zborul „maiastrei“ ca liant intre doua lumi, Coloana nesfirsita, „Axis mundi“ care „sustine Cerul si asigura totodata continuitatea intre pamint si cer“ (p. 35) si coborirea in ascunderea, in tacerea din care „Fiinta naste“ in „cumintenia pamintului“ – matrice si mormint, sint cele doua opuse coincidente care vorbesc despre apropierea sacrului ce rastoarna orice sens si transforma orice concept in opusul sau. Coloana este „nesfirsita in sus si in jos“, inaltarea ei nesfirsita este o desavirsita coborire, ascensiunii ei ii corespunde ratacirea in labirintul interstitiilor pamintului, copiii care urca pe coloana coboara i
