Festivalul de film de la Cairo pare ocazia ideala pentru un critic de film care de mic isi doreste sa pipaie nasul lipsa al Sfinxului si baza piramidelor. Pare, si poate ca si e – de vreme ce organizatorii insisi te-ndeamna nu atit inspre sala de cinema, cit la trasee si serate cu specific. Numai ca pina sa ajungi sa le savurezi, precum menta din narghileaua egipteana botezata shisha, asigura-te ca totul va merge struna. Nu ca mine, care m-am aruncat cu capul inainte fara sa stiu la ce sa ma astept. Cronica – e-mailata – a unei adaptari din mers.
Date: Sun, 20 Oct 2002
From: mihai chirilov
Subject: Re:
To: anca gradinariu
Daca iti scriu inseamna ca am supravietuit cosmarului de azi-noapte. Inchipuie-ti: plec eu frumos din Roma, nu inainte de a incerca sa te sun. In van... Suna ocupat di granda... ai vorbit in prostie ieri, pe mobil, pe la 10, ora voastra... iar acasa nu erai... Bun.
Ma sui in avion unde in program zice ca se da Hollywood Ending al lui Woody Allen, ciuciu, in schimb Clockstoppers, ceva cu oprit timpul si bla-blauri... efecte beton, dar bad acting delirant...
Ajung la Cairo dupa miezul noptii, ma uit dupa cartonul pe care sta scris numele meu, ca cica astia de la festival trebuiau sa ma astepte... ciuciu... Coada la vama, atmosfera gri, sinistruta... M-a cuprins o teama meseriasa, dar optimist cum ma stii ignoram totul. Ies de la vama, nu inainte sa inghet in fata unui afis de carton pe care scria ca pe cei care consuma droguri in tara asta ii asteapta pedeapsa cu moartea. Creepy si nu tocmai inviting... Dupa care incep asalturile taximetristilor, care ti se baga in suflet, dau sa-ti ia bagajele din mina si se bat care sa te ia mai ieftin... Io oricum habar n-aveam cit costa pina la hotelul la care stiam ca trebuie sa ajung – singura hirtoaga cit de cit oficiala pe care o aveam er
