- Social - nr. 8 / 14 Ianuarie, 2003 Ce era cu acesti "lamuritori" si cum s-a desfasurat genocidul premeditat de ocupant, ne explica, in continuare, victima - Constantin Toiu: - Prin sat, circulau straini, mai mult transnistreni, care incercau sa ne lamureasca sa trecem in Romania. Nu ni se dau acte, dar ne lasa sa trecem, daca ne strangem in grup mare. Ne-am luat dupa spuselor lor, fara sa banuim ce ni se pregatea. Intr-o zi, in preajma Santamariei Mici (deci pe 8 septembrie - n.n.), ne-am strans toti, din toate satele, care voiam sa trecem noua granita, in coloana, cu popi si prapuri in frunte si ne-am indreptat catre Fantana Alba, asa cum am fost "sfatuiti", ca acolo se va deschide o trecere de granita. Dar cand urcam coasta dealului, din tufe au inceput sa rapaie mitralierele in multimea celor aproape 15.000 de oameni, cati eram, omorand fara mila. Eram familii intregi, cu copii si batrani cu tot. Pe cei care au reusit sa fuga inapoi, in vale, ii asteptau niste camioane militare sovietice. Au fost prinsi peste 3.000 de oameni si dusi cu forta in Kazahstan si Karaganda, in raionul Pavlodar, cum am aflat mai tarziu. Altii, printre care si eu, am fugit pe Siretel in sus, spre Crasna, si am reusit sa trecem granita prin padurea Balcii. Am ajuns la Saru Dornei, unde am stat ascuns aproape un an, imbracat in femeie, caci ma temeam mereu sa nu vina dupa mine. Mai tarziu, m-am stabilit in Radauti, am muncit pe unde am gasit de lucru, ocupandu-ma mai ales de monumente in cimitire. De familie nu mai stiu nimic. De frica, nici nu am incercat sa aflu. De partea cealalta, a oamenilor simpli care nu aveau "vina" de a se fi nascut romani, Mos Ioan confirma: - De Sfanta Maria, eram la biserica. Nu se terminase bine slujba, cand am auzit in vale, nu departe, deasupra satului Volcinet, rafale prelungite de mitraliera, care au durat cam doua ore. De frica, nici n-am indrazni