PSD pare sa aiba nevoie zilele acestea de un balon de oxigen. Cum altfel ar putea iesi din confuzia pe care el insusi a creat-o prin initiativele revolutionar-agresive si retragerile pe masura, daca nu provocind o situatie care, macar o data, sa lase in urma situatii mai limpezi? Asa ar fi alegerile pentru Consiliul General al Municipiului Bucuresti, alegeri care mai asteapta insa un raspuns al Justitiei pentru a putea fi convocate. Usor derutati de declaratiile presedintelui Iliescu, Adrian Nastase si secunzii sai au aerul ca au pornit – din nou – in cautarea altor certitudini.

Dupa ce premierul Adrian Nastase a declansat, la jumatatea anului trecut, batalia la scena deschisa pentru anticipate, deschizind, in acest fel, cimpul unor ostilitati mai mult sau mai putin regizate cu presedintele Ion Iliescu, perspectivele de reinnoire a Parlamentului au inceput sa tina loc de strategie pe termen scurt si mediu. Mai mult decit un exercitiu retoric – cum parea la inceput, cind perspectiva scurtarii actualului mandat al Parlamentului era pentru prima data invocata in mod explicit –, alegerile anticipate au capatat, putin cite putin, conturul unei strategii de guvernare. Dincolo de dezbaterile asupra posibilelor avantaje care ar decurge din organizarea lor in 2003 (separarea alegerilor legislative de cele prezidentiale, de pilda, sau o mai clara formulare constitutionala a tipului de regim definit de Constitutie si consfintit de practica politica), intrebarile care se ridicau in legatura cu acest subiect vizau soliditatea si valabilitatea argumentelor invocate de partidul de guvernamint. Timpul si evolutiile, e adevarat, uneori neasteptate de pe scena politica au dat insa deja unele solutii. Presedintele, care s-a aratat cind pentru, cind impotriva ideii, care a impins formularea unui raspuns explicit pina dupa momentul Praga, a transat, cel putin deocamdata, che