Atletul Matthew Barney, nascut in 1967 la San Francisco, a devenit, de la selectia pentru documenta 9 de la Kassel, din 1992, unul dintre cei mai uluitori „ingineri“ ai productiei de imagini artistice contemporane. Fost manechin si fotbalist, in curind tata al copilului cintaretei islandeze Björk, la fel de extra-terestra in aparitiile sale filmate, Barney se ocupa de peste zece ani cu transmutarea macabrului in feeric. Fundamental, el se considera sculptor. Dar artistul scrie si regizeaza in primul rind naratiuni video, finantate initial si apoi autofinantate, prin vinzarea efectelor vizuale precedente, de catre influenta galerista newyorkeza Barbara Goldstone. Este nevoie de cite o poveste arborescenta, permutabila si insolita pentru ca prolificul sau repertoriu de forme sa sublinieze, sa gliseze, sa „polimerizeze“, la propriu si la figurat, toata tranzitivitatea materialului predilect: plasticul, ametitoarea etalare a noului regn al petrolului purificat si hiperductil. Iata o mostra de etichetare muzeala a unei sculpturi semnate – in deplinatatea termenului franco-roman – „de plasticianul“ Matthew Barney: ribbon, pyrex, polyester, plastic prosthetic sau acrilic, geluri de silicon, astroturf, perle de vinyl, tapioca, vaselina refrigerata, plastic pentru proteze chirurgicale si, mai cu seama, plastic autolubrifiant. Materic vorbind, artistul american se situeaza la sursa sigura a proteiformului, prin apelul la industria „hollywoodiana“ a recuzitei horror – bioforma a plasticului supermaleabil.

Cu acest cap de afis Matthew Barney a luat cu asalt inca o data Europa, dupa precedentele si partialele sale etalari de la Fundatia Cartier – Paris, Tate – Londra, Muzeul Boijmans – Rotterdam, Bordeaux, Berna, Frankfurt, Viena si Basel. Ciclul Cremaster, la care a lucrat din 1994, a fost prezentat la Muzeul Ludwig din Köln, din iunie pina in septembrie anul trecut