Diferenta dintre noi si cele doua celebre personaje este, desigur, in defavoarea noastra: avem considerabil mai putin haz, ne miscam fara gratie, suntem antipatici, crispati si, lipsiti cum suntem de blana, urati. Dar ramane asemanarea fundamentala: ne alergam reciproc, fara rost si sens, la nesfarsit, fiecare participant fiind absolut convins ca adevarul este unic, absolut si prezent numai in varful propriei cozi sau in dosarele propriei reviste sau edituri.
Numarul 149-150 din Observator cultural da de inteles ca aceasta fugarire fara sens va mai continua. Mai rau, judecand dupa articolul lui Petru Romosan, O lume kitsch, s-ar parea ca miza ei nu mai e doar alergatura mediatic/culturala - caci disputa cu adevarat de idei oricum a cam ocolit lumea româneasca - ci altceva, mai grav, mai tulbure
Tema este functionarea - natural, defectuoasa - a CNSAS-ului si ideea este ca motivul acestei rele functionari sta in conlucrarea impura - kitsch - a celor doua "aripi". Andrei Plesu mai ales, ca si Mircea Dinescu sunt principalii vinovati: primul e "preatalentat", a devenit un "personaj kitsch", care e tratat condescendent "ca cel mai cunoscut filosof popular (un fel de rapsod fara muzica)". Celalalt poarta stampila de - Iliescu dixit - "profitor al Revolutiei". Ambii ar fi prea mediatizati, prea preocupati de propria imagine si "se mai gasesc in CNSAS pentru foloase, iar nu pentru rezultate"; exact ca Gh. Onisoru - crede domnul Romosan. Ce-l irita de fapt cel mai mult pe autorul articolului respectiv este ca cei doi (sau trei) nu demisioneaza, desi chiar si moralitatea lor presupus dubioasa - faptul ca conduc sau colaboreaza la Plai cu boi ar fi o dovada irefutabila - ar pretinde - crede P. Romosan - o neintarziata demisie. Demisie care, desigur, i-ar bucura nespus si pe domnii Onisoru, Buchet, Predescu, SRI, SIE & Co, nu numai pe domnul Romosan.
Art
