Cititorii poate au urmărit seria de articole pe care acum o închei, după ce am examinat câteva opere epice care aparţin primilor trei ani postbelici. Le reamintesc: Blocada de Pavel Chihaia, Frunzele nu mai sunt aceleaşi de Mihail Villara, Ferestrele zidite de Alexandru Vona, Moartea cotidiană de Dinu Pillat, Trubendal de Virgiliu Monda, Oameni şi umbre de Oscar Lemnaru, Revolte de Felix Aderca, Zilele nu se întorc niciodată de Sorana Gurian, Euridice de Petru Dumitriu, Întâlnirea din Pământuri de Marin Preda. Readucerea lor în atenţie s-a vrut înscrisă în acţiunea mai largă de revizuiri în care critica noastră se găseşte angrenată.
Revizuirile au şi alt rost decât numai acela de a disloca ierarhii, de a detrona prestigii false ori uzate de o prea lungă invocare. Dislocările, detronările constituie, fireşte, aspectul cel mai spectaculos al revizuirilor, dar acestea nu pot fi reduse la atât. Revizuirile critice re-descoperă şi re-construiesc, operaţiuni la fel de necesare ca detronările, chiar dacă mai puţin spectaculoase sau deloc. Există valori autentice împinse în cotloane obscure ale istoriei literare, a căror scoatere la lumină şi reactivare trebuie să se numere, de asemeni, printre obiectivele revizuirilor. Iar acţiunea de redescoperire este nevoie să fie extinsă, câteodată, de la autori şi opere la perioade întregi de creaţie, puţin sau rău cunoscute în aspectele lor definitorii. Astfel îmi pare că este şi aceasta de care m-am ocupat, urmărindu-i reflexele în câteva cărţi de proză pe care le-am supus analizei critice. Le-am verificat rezistenţa estetică trecându-le prin proba celei "de-a doua lecturi", cum şi-a propus să procedeze cu toată literatura postbelică Alex. Ştefănescu, confratele nostru mai dinamic. Ajuns aici, câteva consideraţii globale (şi finale) asupra momentului literar 1945-1948 mi se pare că se impun.
Înainte de 198
