fondul secret
cartea mea s-a îndrăgostit de cartea ta
cartea ta acordă o oarecare atenţie cărţii mele
în raft se sărută îşi recită versuri
schimbă câte un poem între ele doar aşa
să dea de furcă cetitorului
uneori cartea ta se uită după cele din raftul vecin
lucioase violete zvelte
atunci cartea mea îşi leapădă câte o pagină
se face broscuţă solniţă avion
coperta întâi e tot mai palidă
cartea mea se visează Laroussse dicţionar explicativ
pagini aurii mersul trenurilor
s-o răsfoieşti în fiecare zi
între două anotimpuri
mamei mele, Cornelia
cineva a închis cartea
înainte să încep să citesc
a pus punct înainte să încep să vorbesc
a sfâşiat coala albă
fără să apuc să scriu ceva
m-a lăsat răstignită între două anotimpuri
- să împingi în tăcere bucata ta de stâncă
altfel nu va rămâne nimic din tine
să iubeşti bucata de stâncă
mai mult decât pe propriul copil
ea nu e niciodată prea grea -
deschideţi-mi cartea
vorbiţi-mi eu am să vă răspund
în alfabetul meu de grăunţe
presărate în pădurea cea mare pentru copiii rătăciţi
un gest o fluturare de mână ar fi de ajuns
cineva a zăvorât râsul sub şapte lacăte
în spaţiul dintre privirile noastre nu mai încape nimic
fără memorie
n-am să-mi amintesc funia
spune spânzuratul
am să port în nări
mirosul florii de măr
n-am să-mi amintesc gustul sării
spune înecatul
am să duc cu mine
soarele coborând în mare
nu voi purta pe corp nici o urmă
n-am să simt durerea
doar ochii doar ochii
care au aruncat pietrele
o simplă proble
