Temeiul nostru

Contemporanii îl supranumiseră pe Velimir Hlebnikov (1885-1922) "minune care a ajuns până în zilele noastre". I se mai spunea "Lobacevski al limbajului" şi "întemeietorul unui întreg sistem periodic al cuvintelor". Spre exemplu, din verbul liubiti = a iubi, prolificul verbocreator a derivat circa 500 (!) de noţiuni afine, stăpânind o logotehnie debordantă. Poet vizionar, se considera în stare a prezice cursul istoriei umane, încă în 1905 indicând anul 1917 drept cel al căderii Imperiului Rus. Spera ca, prin sinteze şi simbioze informaţionale, să apropie metodele cercetărilor ştiinţifice de cele ale creaţiei artistice, pentru a se ajunge la o neomitologie şi la un supralimbaj al omenirii (libere). În 1904, anticipează teoria relativităţii pe care nu peste mult timp avea s-o formuleze Einstein. Este protagonistul introducerii verslibrismului în poezia rusă. Se consideră că întreaga cultură modernă a versului rusesc "vine din Hlebnikov. Fără el, această cultură nu ar fi fost posibilă" (Iuri Tânianov). A fost şi este apreciat drept un adevărat fenomen al modernismului şi - de ce nu? - un clasic al avangardei artistice universale. 1. Despre crearea cuvintelor

Dacă vă aflaţi într-o dumbravă, vedeţi stejari, pini, brazi... Apoi, ceva mai departe, remarcaţi glacialele nuanţe sinilii-întunecate ale pinilor, brunul jubilant al conurilor de brad, argintiul albăstrui al unui desiş de mesteceni.

Însă, în totalitatea ei, această diversitate de frunzişuri, tulpini, rămurişuri a fost generată de o mână de seminţe care aproape nu se deosebeau unele de celelalte. Astfel, o întreagă pădure viitoare v-ar încăpea pur şi simplu în căuşul palmei. Creaţia verbală ne învaţă că toată varietatea de cuvinte purcede din fonemele fundamentale ale alfabetului, echivalente cu seminţele limbajului. Din aceste puncte iniţiale se edifică însuşi