S-a lansat la Gaudeamus o carte excepţională: Naked lunch

a lui William Borroughs, în traducerea fericită a lui Sorin Gherguţ.

Autorul, contemporan cu Allen Ginsberg, Laurence Ferlinghetti, Jack

Kerouac şi Lucien Carr, este unul dintre spiritele generaţiei ce

exercită încă o fascinaţie demonică: generaţia Beat. "Beat" de la beatific, stare indusă prin drog, sex sau meditaţie transcendentală, dar şi beat de la "uzat" şi "hăituit", termenul a fost lansat de Jack Kerouac în al său On the Road,

apărut în 1957. Borroughs ajunge la forma extremă a formulei Beat,

alcătuită din frânturi de senzaţional, grotesc, halucinaţii nevrotice,

fantezii homo, tot acel dreck, (cuvânt provenit din idiş,

desemnează gunoiul urât mirositor). Versuri ale lui Borroughs au fost

puse pe muzică de Kurt Cobain, înregistrând trecerea de la gustul

pentru jazz la cel pentru rock, mişcare contemporană manifestărilor

Beat.

La intersecţia dintre psihiatrie, literatură şi film, Prânzul dezgolit aminteşte deopotrivă de romanul lui Ken Kissey (Zbor deasupra unui cuib de cuci), de pornografia hardcore sau de Trainspotting, un

roman şi un film excepţional dar la fel de greu de digerat de

"stomacurile sensibile", cu o expresie folosită de Allen Ginsberg în

apărarea cărţii la procesul intentat pentru obscenitate în 1965. Prânzul dezgolit

e o carte despre Dependenţă înţeleasă ca fund al iadului omenesc şi

culme a ticăloşiei. Tonul este de cinism rece şi hiperlucid, de

disecţie. Experimente cu neuroleptice, conştient duse până la catatonie

şi schizofrenie sunt descrise sec, în stil de tratat: "Până când vom

dispune de o cunoaştere mai precisă a electronicii creierului,

drogurile rămân un instrument esenţial al interogatoriului în asaltul

său asupra ide