Redeschiderea stagiunii de dans la Teatrul Odeon, cu un spectacol de calitate, constituie o promisiune pentru toate spectacolele care vor urma. Primul lucru îmbucurător pentru o societate ca a noastră, în care multe dintre lucrurile bune care se înfăptuiesc se pierd pe parcurs, este însuşi faptul că Teatrul Odeon nu a renunţat la acest proiect, iniţiat de Răzvan Mazilu, cu seri închiante artei dansului. Desigur, la acest lucru a contribuit şi succesul serilor, cu săli întotdeauna arhipline, dar şi viziunea largă, atotcuprinzătoare a conducerii teatrului, deschisă multiplelor forme de manifestare scenică.

S-a schimbat acum formula de spectacol şi, în locul galelor de balet, cu mulţi invitaţi şi cu un larg evantai stilistic, s-a optat pentru prezentarea a numai două lucrări ample, consistente, moderne. Una este o reluare amplificată şi remodelată a piesei Sarea pământului, în coregrafia Lilianei Iorgulescu şi în interpretarea Companiei Contemp, iar cealaltă o premieră, Bolero. Regele pierdut, în coregrafia a doi creatori portughezi, Cláudia Martins şi Rafael Carriço, interpretată de Răzvan Mazilu.

Sarea pământului este una dintre lucrările asupra căreia Liliana Iorgulescu a simţit nevoia să revină în mai multe rânduri, după prima ei variantă prezentată în 1993, la Iaşi, în cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie Coregrafică, numele de atunci al EURODANS-ului. În acea variantă, coregrafa era şi unica interpretă a lucrării. De astă dată, piesa a fost interpretată de Liliana Iorgulescu, împreună cu Simona Creţeanu, Alina Lazăr, Claudia Codârleanu şi Ramona Bărbulescu, dansatoare care au pus pe deplin în valoare stilul coregrafei.

Muzica populară şi ritualurile străvechi, fie ele româneşti sau străine, constituie unele dintre sursele de inspiraţie ale coregrafei, la care apelează adesea. Participarea interpretului Grigore Leşe