Parfumul Orasului

Nu mă hotărăsc dacă alăturarea de cuvinte - lavandă şi usturoi - din titlul cărţii lui Sergiu Singer, abia apărută la Editura Curtea Veche, ţine de oximoron sau de o compatibilitate perfectă, ce devine aproape firească atunci cînd subiectul e unul obişnuit cu învecinarea şi împăcarea contrastelor - Bucureştiul dintre războaie, între realul şi ficţiunea amintirii, reconstruit în paginile cărţii din cuvinte, din imagini de ieri şi de azi, dar mai ales din tentaţii culinare. Pentru că două legi se amestecă plăcut în cartea pe care ne-o propune Sergiu Singer. Legile amintirii şi legile bucătăriei. Formula e simplă, amestecul de un rafinament spontan. O amintire, coborînd din anii de dinaintea celui de-al doilea război sau din cei imediat următori, ani ai copilăriei şi ai tinereţii autorului, şi o reţetă, legate între ele prin faptul că amintirea e şi povestea aflării reţetei, iar reţeta, proustian, unul dintre ingredientele amintirii. Nu ştii însă ce e scop şi ce rămîne pretext. La jumatatea acestei indecizii întreţinută subtil în carte, prinde contur imaginea unui oraş pătruns de un farmec discret şi difuz, ezitînd, ca şi amintirea, între real şi ficţiune. „Bucureştiul - spune Sergiu Singer - este fermecător, iar secretul acestui farmec durabil este ascuns adînc. încercînd să dezvălui acest secret, descoperi mai întîi o lumină neobişnuită, care colorează pomii şi acoperişurile, revărsîndu-se pe toate planurile şi dăruind florilor o strălucire magică".

Realul înseamnă un oraş pe care îl ştim cu toţii, cu clădiri uşor de recunoscut în fotografiile din carte, ficţiunea se compune lent din alăturarea petecelor de real. Amintirea redescoperă oameni şi personaje - mamaia şi caietul de reţete, Coana Filoteia, cea care pune definitiv pe lista de bucate a autorului supa de hrişcă, Nea Vasile Palologu, portarul facultăţii, Domn