Povesti cu pisici. Ilie. Iubesc patimas animalele dar, din pacate, tatal meu - cu care locuiesc - nu a ingaduit vreodata vreun necuvantator in preajma. Asa ca, de ani buni de zile, ma multumesc sa hranesc constiincios si sistematic pisicute vagaboande si catei amarati de viata grea, neimpartasita cu u...

Povesti cu pisici

Ilie

Iubesc patimas animalele dar, din pacate, tatal meu - cu care locuiesc - nu a ingaduit vreodata vreun necuvantator in preajma. Asa ca, de ani buni de zile, ma multumesc sa hranesc constiincios si sistematic pisicute vagaboande si catei amarati de viata grea, neimpartasita cu un stapan iubitor, sperand ca voi avea, intr-o buna zi, "motanul meu". Si iata ca, intr-un fel, Dumnezeu mi-a indeplinit dorinta mai repede decat credeam.

Intr-o dupa-amiaza ursuza de toamna, ma intorceam acasa singura, trista si zgribulita. Dintr-o tufa, in fata mea a tasnit o pisica straniu de frumoasa, dolofana, cu o privire limpede si verde, cu blanita alba pe piept si pe picioruse, cu un aer elegant de vedeta de cinema. S-a uitat in ochii mei staruitor, de parca ar fi vrut sa descopere cu cine are de-a face si, brusc, s-a trantit pe spate, cu labutele departate, ingaduindu-mi sa-i ciufulesc blanita curata si pufoasa de pe burtica. S-a leganat de pe-o parte pe alta usurel si, pe neasteptate, a sarit in picioare ca si cum testul de verificare incetase: eram, se pare, o persoana demna de incredere! Drept care m-a urmat cu codita ridicata ca semnul mirarii, fara nici un fel de ezitare, pana sus, in apartamentul de la etajul unu al blocului in care locuiesc. N-a inspectat terenul necunoscut pe care ajunsese, asa cum fac pisoii obisnuiti, ci s-a catarat pe un scaun in bucatarie si, cu ochii mari, verzi si inteligenti atintiti asupra mea, a urmarit pregatirile care anuntau ca va capata-ndata ceva bun de mancare. Cand a considerat ca ma m