- Social - nr. 11 / 20 Ianuarie, 2003 An de an, incepand din 1990, ziua de 4 iunie trece, pentru marea majoritate a romanilor, neobservata. Pentru unii insa, putini la numar, ea a constituit si constituie prilej de "comemorare", in dangat funebru de clopote si haine de doliu rosu-alb-verde. Doliu intr-o zi care ar trebui sa constituie, dimpotriva, prilej de descatusare a bucuriei aniversare, reprezentand pentru zeci de milioane de romani, sarbo-croato-sloveni, ceho-slovaci, polonezi, ucraineni, chiar si germani sau italieni, momentul implinirii totale sau partiale a dreptatii lor istorice! La 4 iunie 1920, Ungaria invinsa, vinovata, alaturi de Austria si Germania, de declansarea primei mari confla gratii mondiale, a semnat, la Trianon, Tratatul de pace, recunoscand actele de vointa nationala ale fostelor popoare asuprite de "in chisoarea popoarelor", monstruoasa alcatuire politico-statala dua lista si dreptul lor la o viata statala proprie, in hotarele legitime. In "primavara popoarelor", in con formitate cu principiile democratice de drept international, expuse concis in "Declaratia" in 14 puncte a presedintelui american Woodrow Wilson (1916-1920) la 11 februarie 1918, principii recunoscute de toate natiunile, inclusiv de sovie tici (inca de la 14/28 noiembrie 1917 prin "Declaratia drepturilor popoarelor din Rusia") si revendicate de popoarele asuprite in cadrul a doua congrese internationale (Roma, 9-12 aprilie 1918, New-York, 2/15 septembrie 1918), s-a decis de catre Comitetele nationale ale acestor popoare (6/19 octombrie 1919) sa se nege "maghiarilor si germanilor austrieci, cele doua popoare exploatatoare ale altor natiuni care constituie marea majoritate a imperiului… legitimitatea morala si politica de a vorbi in numele lor!" Respingand propunerile de federalizare, avansate de ultimul imparat, Carol IV de Habsburg (1916-1918), popoarele asuprite au opt