Coincidenta dintre calitatile angajatilor si cerintele slujbelor este principala provocare pentru psihologii care se ocupa de selectiile de personal. Pentru a stabili masura in care un solicitant este calificat pentru o slujba, angajatorii iau in considerare o varietate de factori: cunostintele, talentul, motivatia si personalitatea acestuia.

O situatie aparte este data de numarul de persoane care solicita slujba si care au si calificarea necesara pentru ocuparea ei. Cu atit mai selectiv poate fi angajatorul cind decide pe care dintre ei sa-i angajeze daca este un surplus de doritori. Cind sint mai multi solicitanti decit numarul de posturi disponibile, angajatorii pot si ar trebui sa solicite serviciile unui psiholog care sa dezvolte un set de teste specifice care ii vor identifica pe cei mai buni dintre ei.

Cei ce obtin rezultate superioare in sustinerea testelor sint inclusi in grupul celor care vor fi intervievati, iar ceilalti sint eliminati.

O modalitate alternativa ar fi utilizarea initiala a interviului pentru a-i identifica pe solicitantii cu calificare superioara si numai lor sa li se administreze setul de teste.

Exista si situatii cind un angajator nu este capabil sa gaseasca o persoana calificata pentru un anumit post. In acest caz, psihologul dezvolta un program de formare a fortei de munca corespunzator cerintelor angajatorului. Psihologii pot sa evalueze sansele pe care le au solicitantii in tentativa de a ocupa o anumita slujba, dar acest aspect nu este intotdeauna usor de realizat. Drept consecinta, ei definesc ocupatii diferite in termeni de comportamente (procesul se cheama analiza ocupationala).

In selectia de personal se utilizeaza frecvent interviul ca modalitate de realizare ce permite cunoasterea detaliata a persoanelor solicitante, daca el are loc in conditii de incredere si comunicare eficienta.

Una