Modigliani, l’ange au visage grave este si titlul retrospectivei deschise pina pe 2 martie la Muzeul Luxembourg din Paris. Incolonata cuminte in fata Senatului, multimea, al carei numar nu scade nici macar in timpul saptaminii ori in orele diminetii, asteapta sa intre in sala intunecata de expozitie, in care lumina pare sa emane din tablouri ca din pietre pretioase. Si, intr-adevar, opera si viata lui Modigliani au ceva genuin aristocratic, ca stralucirea unui giuvaer ori ca o editie bibliofila editata in numai citeva exemplare.
Nascut la Livorno, in Italia, in 1884, Amedeo Clemente Modigliani este atins de tuberculoza inca din timpul adolescentei. Dupa studii ale artei incepute la Florenta si Venetia, se stabileste in 1905 la Paris, in cartierul Montmartre, centrul boemei artistice de atunci. Din cercul sau de prieteni fac parte, printre altii, Brancusi si Soutine, primul exercitind o influenta sensibila asupra sculpturilor sale de inceput si, mai ales, asupra seriei Cariatidelor.
Ducind o viata plina de lipsuri, punctata de orgii cu alcool si hasis, Modigliani reuseste sa supravietuiasca datorita ajutorului mai mult sau mai putin interesat al negutatorilor de tablouri, precum doctorul Paul Alexandre (cel care ii face cunostinta cu Brancusi), Paul Guillaume si, in cele din urma, Léopold Zaborowski, nobil polonez venit ca student la Paris si atras de fapt mai mult de lumea afacerilor. Din 1916 Zaborowski detine exclusivitatea asupra operei lui Modigliani, care vine zilnic in casa sa pentru a executa portrete. Ce-i drept, in timpul vietii, arta lui Modigliani nu atrage publicul, dimpotriva, singura sa expozitie, de la galeria Berthe Weill din 1917, s-a dovedit a fi un esec spectaculos, politia ordonind retragerea a cinci nuduri considerate obscene. Singurul moment luminos din scurta sa biografie pare sa fi fost relatia cu modelul preferat, Jeanne H
