Strazi, piete, case din vechiul Bucuresti.
Urbanism si arhitectura – secolele XV-XX
Autor studiu: dr. Cezara Mucenic. Autori catalog: Catalina Gavrilescu, Angela Nicolae si George Marculet. Editat de Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti – ARCUB in colaborare cu Muzeul Municipiului Bucuresti si cu Romania Nostra – Centrul pentru ocrotirea monumentelor istorice, Bucuresti, 2002, 80 p., f.p.
Istoriografia Bucurestiului din perspectiva edilitar-urbanistica s-a imbogatit cu un nou volum, coordonat de dr. Cezara Mucenic, cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti, un bun specialist in evolutia arhitecturii si a urbanismului bucurestean modern. Volumul este structurat cronologic, urmarind etapele aparitiei si dezvoltarii Bucurestiului din doua asezari satesti oarecum apropiate, un tirg la inceput sezonier si Cetatea Dimbovitei din vecinatate. Aflam astfel cum Bucurestiul, „asezare urbana in plina expansiune, initial s-a organizat spontan, avind ca nucleu de baza parohiile numite, in secolul al XVI-lea, enorii, iar din a doua parte a secolului al XVII-lea, sub influenta turca, mahalale.“ (p.9)
Aparitia retelei stradale din centrul orasului si dezvoltarea ei rapida, o data cu veacul al XVIII-lea, reprezinta un alt capitol al lucrarii. In aceeasi perioada, se inmultesc hanurile si locurile de popas pentru negustorii din toata lumea si „de toata punga“; zona centrala devine cu adevarat un tirg comercial, cu variate pravalii specializate si depozite de marfuri aduse din tara sau din spatii mai indepartate: Balcanii, Orientul, Rusia sau Europa Centrala. Acum s-au conturat primele artere stradale pe profesii si tipuri de negustorii, iar „orasul actual a pastrat traseul stradal al secolului al XVIII-lea“, indeosebi in partea centrala. Strazi precum Doamnei, Selari, Smirdan, Stavropoleos, Sf. Dumitru – Posta si strada