Se poate spune ca pana in anul 1996, 22-ul a fost revista Opozitiei. Dupa 1996, nu revista a trecut de partea Puterii, ci fosta Opozitie a ajuns la putere. Dumneavoastra considerati ca a intervenit vreo schimbare in viata revistei? Se poate vorbi despre o oarecare ruptura?
Intr-o parte a anului 1997 am primit reprosuri (justificate sau nu) ca am fi revista Puterii. Am fost certamente, la inceput, mai temperati in a critica Puterea decat altii. (...) Am dorit sa sprijinim un anumit program. Uneori ne-am certat chiar intre noi, pentru ca am crezut ca un om este mai bun decat altul, dar intotdeauna ne-am aflat mai aproape de tabara Opozitiei. De exemplu, am avut tensiuni intr-o prima faza intre sprijinitorii domnului Manolescu, printre care, de altfel, am fost si eu. Initial, au fost foarte putini sprijinitori ai lui Emil Constantinescu. (...) intr-o faza ulterioara, am schimbat locurile intre noi. Daca am avut incredere in niste oameni si mai ales intr-un program, mi se parea normal ca sa nu sarim in capul lor imediat ce au preluat puterea, doar ca sa demonstram ca noi suntem presa, cainele vigilent. Desigur ca nu am avut puncte de vedere suficient de distantate. Pe de alta parte, unul era mai critic cu PD-ul, celalalt cu PNTCD-ul. (...) Eu, ca redactor-sef, care trebuie sa semneze atatea note de plata, care vede cum creste pretul la hartie, la tipografie etc., am avut propriile mele frustrari.
Frustrari privind revista 22?
Da. Nu am asteptat, pentru sustinerea acestei echipe aflata acum la putere, sa primim bani, sprijin financiar. Nu am asteptat si mi se pare firesc ca nu am primit. Dar nu am crezut ca atunci cand am cerut de la Ministerul Culturii, o subventie fireasca pentru paginile culturale, vom fi respinsi pe motiv ca suntem o "revista politica". (...) Noi nu am avut niciodata nici un leu de la aceasta noua Putere. Nici macar pentru proi
